Pag 8
Anii au trecut repede,cu mici evenimente,fara prea multa importanta. Eva a devenit o domnisoara care numara saisprezece primaveri,era frumoasa si desteapta,mereu cu zambetul pe buze ,parca niciodata nu avea suparari.
Era o vara calda,in care ea a petrecut o vacanta de vis cu multa distractie,ea s-a trezit brusc de o sete de viata ,vroia sa iasa intre prieteni,vroia sa guste si ea viata tinerelor cei care mergeau mereu la dans.
- Mama ,te rog in seara asta ma lasi sa ies si eu cu fetele?
- Unde vreti sa iesiti la ora asta ...intreba doamna Maria ,mirata caci pana acum Eva statea mereu acasa cu croseta in mana,era atrasa de tot ce apartinea de artiazanat.
- E duminica mama,toti merg la discoteca,am 16 ani iar colegele mele m-au invitat sa ma duc si eu. Nu voi sta mult ...te rooog mama.
- Du-te si vorbeste cu tatal tau,daca el te lasa sa pleci, eu nu am nimic inpotriva, cu conditia sa ai grija de tine.
- Tata ,te rog lasa-ma sa plec si eu cu fetele la dans,as vrea sa vad cum este intr-un club.Stii ca nu ma duc departe , doar aici este in centru aproape de noi.
- Daca promiti ca la ora zece seara esti in casa...era strictete in casa lor,iar Eva nu a mai fost plecata niciodata pana atunci.
Ea s-a inbracat foarte atragatoare,cu o bluza rosie ,fusta lunga inflorata care ii venea pe corp,iar catre lungime se largea in clini mari.
Ea avea parul lung ,de o culoare spre negru,nici nu era de mirare cand baietii isi intorceau capul dupa ea pe strada,iar ea se amuza ca o domnisoara care stie sa aleaga.
Ea nu a uitat niciodata prima ei dragoste secreta ,pe care o purta in inima,fara sa stie cineva. Era Iosif de la tara,unde ea mergea cu multa nerabdare de fiecare data cand luau vacanta si de unde venea mereu cu inima franta. Doar era o domnisoara deja .
Ea a stat cu Iosif de cateva ori in poarta discutand vrute si nevrute,chichotand ,era o atragere de adolescenti,micul lor secret,dar niciodata nu a fost mai mult. Ei erau de fapt doi copii timizi.
In seara aceea Eva era nerabdatoare sa se intalneasca cu Corina si Lucia ,cele mai apropiate prietene.
Corina avea deja un iubit secret,de care nu stiau parintii ei,ea fiind mai mare cu 2 ani ,ca Eva si Lucia,era mereu cu stirile despre baietii din scoala lor.
Ghita era un baiat inalt cu parul pana la umeri ca de catifea ,ochi albastri si buze carnoase.
Eva isi aducea foarte bine aminte de el,caci de multe ori le vedea pe strada inpreuna, tinandu-se de mana si baiatul se uita foarte insistent la ea ,pe timpul acela nu credea ca va veni o zi cand o sa il simta aprope.
- Trei bilete va rog ...spuneau fetele la caseria clubului ,care se afla la trei strazi de unde statea Eva.
- Hei fetelor care vreti sa bem un suc,eu mor de sete ..a propus Corina,unde sigur l-a zarit pe Ghita la tejghea.
Fetele s-au pornit in cofetaria clubului,unde se putea servi atat prajituri cat si tigari . In interior era o lumina pala colorata din toate colturile,iar muzica se auzea tare ,clubul fiind la etaj. Eva simtea cum picioarele se pornesc la dans singure.
- Hai mai fetelor ,am venit sa stam la cofetarie ,in loc sa ajungem cat mai repede in sala. Cati-va baieti singuri se uita la grupul lor ,tragind cu ochii catre ele.
Corina era vrajita de prezenta lui Ghita,nu vedea ,nu auzea nimic zicand agitataȘ
- Voi mergeti inainte sus ,eu mai stau cu Ghita la o cafea,venim si noi...avand ei intalnirea prestabilita in cofetaria aceea.
Eva si Lucia au intrat in sla de dans,unde totul era doar lumini colorate,un miros de parfumuri unite,dar placut. Orchestra era formata din cinci baieti care stiau meseria.
Nici nu au intrat bine ,cand Eva a simtit o mana pe umerii ei.
- Dansati domnisoara ?...intreba o voce timida
Uitandu-se la spate a vazut un baiat cam de varsta ei,rosind si zambind catre ea. Ea era dezorientata,nu stia cum sa accepte,,doar ei au mers la dans ,stia doar ca nu e frumos sa refuzi un baiat care te cere la dans.Putin timida dar cu o veselie in glas a spus..Da sigur,dansez.
- Nu te-am mai vazut aici,se pare ca esti noua . Vasile ma cheama si am nouasprezece ani,luna viitoare fac douazeci, tu ?
- Ooo ce varsta frumoasa ai,eu doar saisprezece inpliniti peste trei luni fac saptesprezece ...a raspuns Eva.
Intre timp melodia s-a terminat si a inceput una mai lenta ,un tangou frumos pe care Eva ,bineinteles tot cu Vasile a dansat-o.
- I-mi permiti sa dansez cu domnisoara ?....a intrebat o voce...Eva mirata a observat baiatul ,cine nu era altul decat Ghita,prietenul Corinei. Se permitea ca in timpul unui dans se schimbeau mai multi baieti.
Eva s-a uitat la Ghita si in spatele lui,o cauta pe Corina,dar a zarit-o scurt,iesind pe usa de la terasa,unde se aflau mai multi baieti si fete la fumatoare, ea la varsta aceea deja era fumatoare.
Eva nu prea le avea cu astea,nu ii placea nici macar fumul de tigara,destul fum inghitea acasa la ei, parintii ei erau amandoi fumatori. Cu o privire curioasa l-a intrebat pe baiat.-Dar tu nu fumezi, cum de ai lasat-o pe Corina sa iasa singura ?...l-a intrebat Eva.
- Las- sa iasa la aer,cred ca mofturile ei ,s-au ridicat la cap,eu nu sunt jucaria ei...a zis Ghita cu o suparare in voce.
- Dar ce s-a intamplat intre voi? ...intrebandu-l pe baiat.
El nu a raspuns pe moment, cateva clipe erau rupte din povesti ,Eva simtind atrasa de acest baiat,fara sa inteleaga de ce .E a simtit o mana calda care o cuprindea din ce in ce mai strans.
Ea foarte jenata a inpins mana baiatului si i-a soptit la ureche :
- De ce faci asta cu mine? ...de ce ma strangi.
- Eva i-a soptit Ghita ...imi placi foarte mult si asta o simt de cand te-am vazut prima data,in curtea scolii,intr-o recreatie.
- Parul tau ,ochii ,gura ta ,si mersul tau ma innebunesc,iar mai devreme ,cand eram jos la cofetarie...se uita in podea Ghita... m-a intrebat Corina de ce sunt tacut. Nu am avut ce sa-i zic, am declarat admiratia mea fata de tine,dupa care ea a izbucnit in cearta .
- Inima mea te vrea ,ma atragi mult Eva.....si cu o mana a luat mana Evei si a sarutat-o incet. Fii prietena si iubita mea ,nu-mi doresc altceva.
Eva a ramas nemiscata cateva minute,nestiined ce sa zica,ce sa faca, se uita rusinata catre usa de terasa, simtind pe obrazul ei,privirea cuiva..stia ca afara este Corina,care le urmareste fiecare miscare.
Ea nu vroia sa atraga atentia asupra ei,dar simtea ca inima ii batea mai repede,avea acel fior de care se spune ca il simti cand esti in apropierea cuiva dragiar asta simtea numai in prezenta lui IOsif,cine era departe de ea la ora aceea.
- Hai sa dansam,sper ca in seara asta vei dansa doar cu mine...i-a soptit baiatul.
Rusinata Eva i-a raspuns repede:
Trebuie sa ies la aer...si cu ochii cautand-o pe Lucia ,care era intr-un colt si povestea cu un baiat,
Ea cu pasi repezi a ajuns langa fata si a luat-o de brat:
- Vino afara repede ,trebuie sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat,haide ,nu mai sta,venim inapoi.
- Ce ti-a venit acum, nu vezi ca vorbesc ...aratand catre baiatul care era rezemat de perete..mai avem o ora si plecam ..nu pot sa ies acum...nu vezi ?
- Bineee stai atunci aici, eu voi iesi...iar cu capul aplecat a isit pe usa.
Afara era galagie mai mare ca inauntru,baietii fumau povesteau care mai de care povesti de ale lor,iar fetele faceau si ele o galagie cu rasul lor..erau ca niste papagali vorbitori, toti vorbeau in acelasi timp.
Eva se uita dupa Corina ,dar nu a zarit-o pe terasa,gandindu-se ca este la toaleta, a mers s-o caute.
- Heii domnisoaraa...striga un baiat de langa ea...unde te inpingi asa ,si luandu-se de mana ei a tras-o inapoi,ea smucind brusc mana si cu o voce grava i-a spus.
- Te rog ia mana de pe mine ,pana nu strig...Eva nu era obisnuita ca vreun baiat s-o bruscheze si eliberandu-si mana cu 3 pasi era deja la toaleta,unde a vazut-o pe Corina.
Ea statea la una dintre chiuvete si isi spala fata de plans, si-a ridicat capul si uitandu-se la Eva i-a spus:
- Nu ma intereseaza ce ti-a spus Ghita , stiu ca te place,am vazut mereu cum se uita la tine, nu sunt oarba,nu ai decat sa-l ageti ...striga ea nervoasa.
- Corinaaa...ce-si cu vorbele astea ,nu ma intereseaza Ghita si nici un alt baiat, mie-mi place de Iosif ..ii spunea incet Eva, dar simtea ca minte...era pur si simplu speriata de acest sentiment ciudat care ii trecea in mintea ei de adolescenta.
Ghita il atragea de la o vreme incoace,el stia sa se inbrace elegant cu bun gust,iar in seara aceea a fost deadreptul fermecator,i-a fulgerat in mintea ei...si cum o prinde ,simtea o dorinta puternica de a mai dansa acel dans lent si strans de corpul lui.
Da ,ea a mintit pentru prima data o prietena apropiata sufletului ei,dar atractia catre acel baiat ,era mai puternica ca si prietenia ei cu Corina.
- Ei lasa ,nu mai fi suparata,vei vedea ca va inpacati si doar nu sta lumea dintr-un baiat..ce naiba..a spus Eva incurajatoare ,cu o mana pe umerii Corinei si cu mana cealalta i-a ridicat barbia...hai,capul sus,fara suparare- vino sa intram ,imediat se termina distractia noastra,e tarziu ..off la ora zece sa ajung acasa.
Intrand in sala la-u zarit pe Gghita langa usa,statea plictisit ,uitandu-se la dansatori. El a invitat-o pe Corina la dans si Eva le-a vazut discutand intre ei.Ea s-a mai linistit putin,dar ora zece se apropia sui ea trebuia sa ajunga acasa.
- Hai fetelor ,v-am pupat eu plec acasa ,voi mai stati ?
- Eu nu plec inca ...spunea Corina si suparata se uita catre ceilalti trei amici,voi mergeti daca vreti, eu mai am o susta...uitandu-se la Ghita si a ras cu hohote.
Era foarte suparata ,se vedea pe fata ei,toata era rosie dar a schitat o grimasa haioasa .
- Ok va sarut dragele mele,ne vedem maine la scoala...le-a zis Eva,uitand din coltul ochiului la Ghita.
- Si eu plec ....le-a zis Ghita foarte hotarat...oricum aici distractia mea s-a terminat..le-a zambit la fete si s-a pornit dupa Eva.
- Domnisoara pe care strada locuieste ?..Daca imi permiti te voi conduce acasa ?...prinzand mana Evei.
Eva mai ceva sa cada jos de uimire,dar acel sentiment ciudat a facut-o sa accepte.
- Ok..eu stau pe strada Avram Iancu,nu departe de aici, rusinata si frustrata nu a ezitat sa-l interebe pe Ghita:
- Pana la urma ce s-a intamplat intre voi ?
- Relatia noastra nu a mai mers Eva..iar in seara asta ne-am inteles ca ne vom desparti si vom ramane prieteni, iar de tine ,tin sa te linistesc,nu se va lega .
- De fapt i-am spus foarte clar,ca as dori sa iti devin prietenul tau..desigur daca si tu doresti...stiu ...mmm...nu e nevoie sa-mi dai raspuns acum..dar eu sunt dispus sa astept.....te plac Eva...si oprind-o din mers s-a uitat in ochii ei..i-a luat obrajii in mana si a mangaiat-o .
Eva simtea cum inima ei batea ca o locomotiva,era la anii adolescentei,cand totul i se parea frumos,rupte din povesti.
- Stii...eu...nici nu stiu cum as putea sa mai dau ochii cu Corina,este totusi prietena mea ,ce va zice ?
- Corina e fata majora,are buletin,nu-ti face tu ganduri pentru ea...eu sunt convins ca duminica viitoare deja se va afisa cu vreo noua acaparare,dupa cat o duce mintea, se va razbuna pe mine,dar nici-un caz pe tine.
- Ghita eu..nu stiu...mie greu,sigur ...dar lasa ...vom vedea.
- Te rog lasa-ma sa te astept in fiecare seara cand iesi de la ore,sa te conduc acasa,mi-ar face placere.
- Ok ...daca asta doresti,maine ies la sase, avem multe ore,dar nu ma astepta in poarta,te rog,nu vreau sa ne vada Corina impreuna...inca nu...uite am ajuns.
Ea oprindu-se in fata numarului opt,s-a intors catre Ghita si cu ochii la pamant ,mai mult in soapta i-a zis:
- Noapte buna si multumesc ca ai fost dragut sa ma conduci,,hai pa,la revedere.
Eva s-a intors brusc sa intre pe poarta fara sa mai spuna un cuvant,cand a simtit cum o prinde baiatul acela minunat cu parul de catifea si il intoarce catre el.
O mana calda s-a infasurat peste mijlocul ei,ea simtind o vibratie in tot corpul ei,era senzatia care o infiora,era prima data cand un baiat se apropia de ea,in felul acesta.
Ea si-a inchis ochi sa nu cada ,buzele ei apropiindu-se de ai lui,incet parca momentul acela nu vroia sa se termine.
Ghita a sarutat-o pe buze incet ,simtea cum limba lui calda ii mangaia buzele ei infierbantati ,iar ea surprinsa de senzatia aceea placuta...nu a putut rezista. Simtea cum buzele ei se deschid incet si se lasa dusa de valul acela numita pasiune.
A mimat un gest ,nici ea nu stia ce era ,dar in clipa aceea o voce interioara i-a soptit.....intra in casa Eva ...acum si nu te uita inapoi.
Asta era primul ei impuls...dezmeticand din bratele baiatului,care inca o saruta cu foc. El avea un parfum inbietor la care Eva credea ca nu ii poate rezista nici-o fata.
S-a intors catre poarta si a intrat ,fara sa spuna macar o noapte buna.
Ghita a ramas uimit ,uitandu-se dupa fata,doar atat a reusit sa spuna:
- Maine la ora saseeee.....iar in fata lui s-a inchis poarta.
Eva in noaptea aceea a adormit cu Ghita in gand ,pe corpul ei simtand mana baiatului ,iar pe buzele ei, buzele lui...era o senzatie ametitoare . Dimineata a trezit-o ceasul desteptator,ea era buimacita de visul ei.......
Va urma.....
Pag 8
Pag 7
Elisabeta a petrecut noaptea pe un scaun de langa geam,ea neinchizand ochii ,statea nemiscata si
cu privirea incetosata se uita in gol,tremurind si bolborisind cuvinte neintelese. Asa a gasit-o dis de dimineata tusa Emma si unchiul Cornel.
- Haide fata mea sa ne pornim, au sosit si pompierii,inbraca-te repede,noi te asteptam afara...spunea tusa Emma.
Nopatea aceea era parca cea mai lunga din viata lor si toti erau inpanicati.
- Eva si Paraschiva voi stati acasa,cineva trebuie sa dea de mancare animelelor si aveti grija de voi,noi nu stim cand sosim...le spunea tusa Emma, cu tristete in ochi uitandu-se lung la cele doua fete,parca vroia sa le spuna...plec fetelor,dar nu stiu daca ma mai intorc vreodata,parca vroia sa paraseasca aceasta lume pentru totdeauna.
Eva nu a uitat aceea zi nici cand a ajuns mai batrana,fiecare gest,fiecare clipa si vorba ,ii vuiau in creierul ei,inca foarte multi ani dupa eveniment.O urmarea pas cu pas,o macinau amintirile.
Cei din casa pornisera in cautare,drumul catre Aries a fost una fara sfarsit ,pasii lor nu reuseau sa invinga departarea,pe care altadata le faceau in 15 minute.
Au ajuns la locul unde cei doi baieti au pescuit inainte cu o zi. Apa era tulbure de ploaie,crengi rupte pluteau pe apa innegrita de pamant, tot ce era in drum pe deal in jos,apa le-a adus in vale.
Era o priveliste sinistra,totul in jur era doar baltoci si namol. Cativa pestisori pe care le-a aruncat pe mal valvartejul, sareau pe pietricelele altadata sclipitoare ,acum plina de namol,vroiau sa ajunga la apa,dar se sufocau pe uscat.
- Voi o luati catre deal in sus si va despartiti in doua grupe la cotitura ...ordona comandantul pompierilor ,celor 10 militari.
- Voi luati barca si o luati pe apa in jos...le spunea altor 5 oameni care erau echipati cu veste de salvare ,si tot ce tine de echipamentul salvamarinarilor. - Iar noi ..se uita la cei 20 de sateni voluntari ,care se ofereau sa ajute in cautare...o luam in jos,tot posibilul sa-l fi dus apa in vale,iar daca e asa , de aseara si pana acum,daca nu s-a agatat de vreo creanga ,a ajuns cam la 10 km de aici.
- In cazul acesta va trebui sa investigam si in Turda toata zona Ariesului...sa dea D/nul sa il gasim aici in zona asta...aratand in jur, dar nu prea cred, luand in calcul puterea apei.
Satenii toti erau echipati cu bote si furci,fiecare ce apuca sa aduca cu el,s-au apucat de cautat .
Au rascolit si inpuns fiecare tufaris pe langa apa si in apa,unii s-au bagat in apa pana la brau ,dar abia se puteau tine pe picioare,vartejele de apa erau multe si puternice.
Erau disperati si agitati,iar doamna Emma fugea pe margine ,inainte si inapoi,mai mult statea in loc, nicicum nu inainta sa caute,in viziunea ei a simtit ca Marinel e blocat sub stanca pe care ei stateau la pescuit, nu vroia sa plece din loc, oricati pasi facea, tot acolo se invartea.
Incet incet au mers vreo 5 km in jos pe vale,dar in zadar,nici in tufe,nici in apa,nici pe mal nu l-au gasit pe Marinel. Obositi si infometati, infrigurati si cu picioarele uzi ,au continuat cautarile pana seara tarziu.
- Nimic...zise capitanul echipei...maine continuam..acum nu mai avem ce face pe intuneric...fiecare spre casa, dimineata la ora 8 ne intalnim in locul acesta.
S-au pornit inapoi in sat, la locul unde aveau intalnire toata echipa de cercetare...intoarcerea parca era mai grea,fara Marinel,nimeni nu vroia sa ajunga acasa.
Culmea a fost atunci cand la intoarcere ,trecand pe langa locul blestemat,au vazut-o pe Elisabeta. Pur si simplu nimeni nu a observat ca ea nu era in grupul lor,toti erau concentrarti pe cautare.
Elisabeta era inmarmurita pe stanca,fara sa scoata un cuvant, se uita in gol. Domnul Cornel s-a dus langa ea si a ridicat-o incet de brat...
- E timpul sa plecam acasa,avem nevoie de odihna ca sa avem forte noi pe maine,trebuie sa-l gasim ...trebuieeee....a izbucnit in plans domnu Cornel,dar si-a dat seama ca nu e momentul sa-si arate suferinta ,trebuia sa incurajeze femeile.
Nimeni nu a mai scos un cuvant,era o liniste in casa ca in mormant,toti simteau inevitabilul ce s-a produs, erau constienti ca toata cautarea e in zadar...inca o noapte fara Marinel.
A doua zi era la fel, ei inaintand toata echipa catre vale,incepand cautarile de unde au terminat-o inainte cu o seara.Sanse zero,sperante zero,doar lacrimi si suspine,ei ajungand la pragul prabusirii psihice...nu mai era rost de cautare.
Si totusi ei au continuat inca doua zile,fara rezultat,dupa care tusa Elisabeta a spus:
- Maine este joi si e slujba la biserica ,noi vom merge la preot sa il aducem aici,se zice ca daca pui colaci cu lumanari pe apa,unul dintre ei se va opri la locul unde se afla cadavrul.
Joi au venit la fata locului ,preotul cu tot clerul preotesc sa tina o slujba pentru Marinel,cei din familie refuzand sa se inbrace in negru,ei sperand intr-o minune.
- Nu pot sa ma inbrac in doliu ,pana nu il gasim pe Marinel si daca e mort ,il ingropam crestineste,doar atunci ma veti vedea in negru...striga isteric Elisabeta,uitandu-se dusmanoasa la toti din jurul ei,parca vroia sa dea vina pe ei si sa spuna... Voi de ce nu l-ati gasit ?
Au trecut inca 3 zile in nestire,nimeni nu realiza ce face celalalt ,nimeni nu vroia sa creada cele intamplate,ei vorbeau in soapta ca si cum in camera cealalta ar dormi Marinel.
Era Luni catre amiaz,cand au auzit o voce agitata dinspre cararea care ducea catre camp,parca nici nu era voce,era urlet de animal disperat.
Era Vasilica,copilul ciobanului din sat in varsta 15 ani,care tocmai se intorcea cu turma catre vale,cand deodata a observat ceva in apa.
A crezut ca este un pulavar de copil, cand vroia sa il scoata la mal a vazut ce era. Era corpul neinsufletit a lui Marinica,umflat de apa si desfigurat la fata.
Vasilica a inceput sa strige cat l-a tinut gura si luand-o la fuga a ajuns in sat,,uitand si de caprele lui.
- Marinicaaa...e..es.....eee...ste acolo pe mal ,balbaindu-se Vasilica,l-am vazut,este acolo,dar tare urat arata,veniti repedeee.
Au urmat clipe de cosmar,clipe de neuitat pentru toata lumea,iar pentru sateni a ramas o legenda ,de care si azi isi amintestc cu tristete ... Marinel... acel copil minunat care a trait doar 5 anisori,acel Marinel pe care ingerii l-au luat in inparatia lor,spunand mai tarziu copiii,Iar preotul nu uita niciodata sa aminteasca de el prin rugaciunile lui pentru morti.
Umbla in sat aceea legenda cu colacul care dupa 7 zile se opreste pe locul unde s-a produs inecul,era oare doar o legenda sau D-zeu le-a dat inapoi pe Marinica sa pota fi inmormantat crestineste,cum isi doreau si parintii lui.
Batranii stiau ca un cadavru care sta sub apa,rezista cam 6-7 zile,dupa care i se sparge splina umpluta cu apa,iar asta face posibilul sa se ridice la suprafata. Asta s-a intamplat si cu Marinel care dupa ce a alunecat in apa,s-a lovit de cap,el reusind sa se prinda de stanca ,dar din cauza valurilor si puterii lui de copil ,el pana la urma a cedat si a ramas blocat intre pietrele mari,acea stanca pe care a stat si Elisabeta, care avea aceea presimtire de mama.
Chiar si preotul a lacrimat la mormantul lui Marinica,tinand slujba cu glas incet.
La inmormantare au venit cu mic si mare,copii aducand fiecare cate o floare,cei mari au plans ,isi luau ramas bun de la prietenul lor,conducandu-l pe ultimul drum ,acel drum scurt in viata lui,care nu a durat mult ,au urmat clipe grele, o inmormantare de neuitat.
La groapa ,Elisabeta a lesinat iar,dupa ce s-a trezit, vroia sa se arunce peste cosciugul acela mic si rece,plina de flori.
A fost cea mai trista si memorabila vacanta de care isi amintea Eva.
In dupamasa aceea innorata ea plecand acasa cu multa tristete in suflet,iar evenimentul care i-a marcat viata , le-a povestit colegilor din clasa,inca ani lungi dupa aceea.
Chiar si dupa inmormantare,satenii vedeu mai mereu silueta unei femei ,pe stanca aceea,care statea nemiscata si rugandu-se la cer,bolborosind cuvinte pe care doar ea le intelegea.
Da ,era Elisabeta ,care pana la urma a ajuns la spital ,a stat saptamani intregi fara sa poata vorbi cu nimeni.
Urmau multe tratamente,dar din pacate pentru Elisabeta nu a mai existat remediu de vindecare,creierul ei blocandu-se in aceea zi crunta.
Ea mergea in fiecare zi la mormantul lui Marinica ducandu-i flori si bomboane,se auzea mereu cum vorbea cu fiul ei,dar nimeni nu intelegea pe limba ei.
Dupa vreo doi ani de la evenimentul tragic ,ani de suferinta psihica ,in final si-a gasit si ea linistea , ,ea fiind gasita spanzurata in podul casei ,tinand strans un biletel in mana,pe care scria doar atat ....MARINICA,ASTEAPTA-MA !
Va urma...
Pag 7
Pag 6
De dimineata Eva s-a pornit in satul natal al doamnei Maria, unde ii astepta tanti Emilia, matusa Evei care avea trei fete, Elisabeta , Paraschiva si Olga.
Satul se numea Cornesti ,cu o bisericuta pe deal ca in povesti , era langa cimitir ,unde erau si bunicii Evei .Saracii batranei,de multa vreme erau dusi pe lumea cealalta .
Tusa Emma asa cum ii spuneau si celelalte verisoare ,era o femeie destul de inalta ,trecuta de prima tinerete ,dar foarte activa. Ei se ocupau cu agricultura ,asa era pe la tara in vremea aceea ,multa munca ,dupa care isi vindeau produsele pe piata, la cel mai apropiat orasel, Turda.
Unchiul Cornel era un om vesel, mereu se juca cu copiii si facea tot felu de glume si cu tusa, la deliciul copiilor.
Cand se adunau toti verisorii mai mici, era o mare veselie, mai ales daca ii mai si duceau '' batranii'' la sapa. Asa le ziceau copiii.
Eva nu a uitat niciodata o intamplare foarte haioasa cand ei sapau ceapa si o invatau pe ea cum sa dea cu sapa. Saracuta, in loc sa dea in pamant , ea a dat pe langa ceapa,i n asa fel incat si-a taiat degetul mare de la picior.
Altadata , tot in vacanta era cand , intr-o seara inpreuna cu alte doua verisoare a mers sa aduca lapte de la o vecina , care avea mai multe vaci, ea mergand pe strada, a vazut ciurda de vaci si speriata de moarte a intrat in curtea gradinitei, prin fata careea au trecut in momentul acela, iar in curte niste copii se dadeau pe hinte.
Ea de sperietura nu a mai vazut pe unde fuge si direct intr-o hinta s-a oprit, care i-a si crapat arcada, in asa fel , incat a ajuns la salvare si s-a ales cu 4 copci.
Se castiga mai ales cu productia cepei, cand venea toamna si femeile din sat se porneau in orasele mari ale tarii, unde stateau cateva zile, pana isi vindeau marfa.
Verisoara Elisabeta era cea mai mare, era maritata si statea langa casa lui tusa Emma. Pe vremea aceea ea avea deja un baiat de 5 ani.
In seara aceea, dupa cina, baietii din sat se adunau in curtea tusei Emma, unde aveau obiceiul sa faca un fel de discoteca, asa spuneau ei unui radio cu pickup.
Puneau placile de muzica usoara si dansau , beau suc si mancau prajituri de casa , facute de matusa lor.
Eva fiind de la oras ,toti baietii o admirau si ii spuneau '' mica printesa'', iar ea era in culmea fericirii.
- Haideti copii la culcare ,cred ca v-a ajuns cu zbenguiala pe ziua de azi. Maine avem de mers pe camp la ceapa...zicea tusa Emma.
- Imediat tusa ,vin si eu zicea Eva, numai sa conduc prietenele pana la poarta , intre ei fiind si baiatul vecinului, care nu isi lua ochii de pe ea.
- Sa stii ca atunci cand voi fi mare, te voi lua de sotie...(el fiind mai mare cu vreo 5 ani) , si a dat s-o pupe pe obraz.
Eva rusinandu-se a spus:
-Ooo eu nu o sa ma marit niciodata, eu voi deveni doctorita de copii, crezi ca voi avea timp de familie ?....razand in hohote Eva a inchis poarta.
Ea era fata pe care o invidiau fetele de la tara, dar totodata o si iubeau pentru ca invatau multe de la ea .
A doua zi de dimineata tusa Emma a strigat:
- Haideti somnoroaselor ca Soarele e pe burta voastra si noi inca suntem acasa..V-am spus aseara sa nu stati mult in poarta cu baietii...radea matusa Emma.
- Ei matusico,ne-am jucat si noi, nu ne-am vazut de multa vreme, stiti dumneavoastra ca doar ati fost copil...glumea Eva, intre timp inbracandu-se repede.
Cateva felii de slanina, paine de casa si niste rosii mari de gradina, cat o minge mica, ceapa verde proaspata, era masa lor pe dimineata aceea.
- Gataa fetelor , sus in caruta ca ne pornim pe camp...striga unchiul Cornel, batand una peste fundul lui Eva....Haide batranico, la dans esti iute ca sageata..hai sa te vad acum ...urcareaaaaaaa.
Tot drumul au ras fetele, Parschiva si Eva, ele doua se intelegeau ca doua surori, isi sopteau secretele de la scoala ..care baiat le face cu ochiul , de cine le place ....Au palavragit ele pana au ajuns pe camp.
Soarele batea deja destul de puternic, era totusi un aer curat , plin de mireasma florilor de primavara, copacii infloriti erau ca niste mirese frumoase, iar langa cultura lor era campul plin de papadie galbena.
Pasarelele ciripeau si ele cu veselie, ducandu-si in ciocul lor mancare la puiutii din cuib.
Pe un stalp de electricitate de langa drum s-a instalat o barza mare, Eva minunindu-se de ea ....Iubea fiecare animalut si fiecare floare.
- Voi fetelor puteti sta aici pe patura sub copacul asta si jucati-va, pana eu cu Emma plivim ceapa, mai la amiaza o sa mancam...Vedeti nu mancati toata ceapa pana venim noi....glumea unchiul Cornel cu fetele.
- Vii Paraschivo sa ne uitam la apa ?....spunea Eva....ele toata dimineata jucandu-se apoi , in apa si adunand flori.
La amiaza au mancat bine, iar dupa inca cateva ore de munca s-au dus catre casa.
A doua zi s-a produs o nenorocire care nu era prevazuta de niciunul.. Mai tarziu Eva isi amintea aceea zi cu multa tristete si isi spunea ca soarta e ciudata, ea da multe bune si rele in viata omului, dar si le ia.
Asa s-a intamplat si in ziua aceea, ele se pregateau sa mearga la scaldat cu alti copii din sat..prietenii Evei, luand cu ei si pe baietasul lui Elisabeta, care era invatat sa mearga cu baietii mai mari , la pescuit.
Langa casa matusii , la cateva sute de metrii era o cale ferata , dupa care mai treceai de un camp mic si deja erai pe Aries, fluviul acela frumos ,unde copiii se scaldeau.Tot aici a invatat si Eva sa innoate.
- Veniti la scaldat , care se baga prima data ?...striga Eva,apa fiind foarte rece, ele se stropeu si fugeau pe margine, neavand curajul niciunul dintre copiii sa se bage in apa rece.
Baietii si-au adus cate o undita cu ei.
- Azi trage pestele sa stiti..O sa prindem o multime de pesti ,o sa vedeti...spunea Josif .
Acolo pe Aries, erau zile, cand '' tragea '' pestele, asa ziceau cei din sat, ei prinzand multi pesti . Era sportul satenilor.
-Fetelor voi stati la plaja , noi mergem mai incolo peste stanca aceea la pescuit..spunea Josif, baiatul care o diviniza pe Eva..Era un baiat frumusel cu ochii albastrii si se uita rusinos la Eva, iar ea se amuza pe seama lui.
- Hai sa ne jucam cu pietricelele...zicea Eva catre Paraschiva, ea adunand pietrele mai mici care sclipeau ca niste stelute.
Pe langa ele era si o balastiera ,unde lucra o echipa de barbati din sat, pentru a scoate nisip si piatra , care era dus apoi la oras cu bascula ce venea totcmai din Turda, oras ce se afla la 30 km de Cluj. Asta facea si mai usoare vacantele Evei, ea petrecand fiecare vacanta la tara.
Au trecut cateva ore in care toti se jucau..dintr-o data,nori negri s-au adunat pe cer,se pornea de ploaie.
- Haideti repede sa adunam tot, sa fugim acasa ca vine o ploaie grea. Dar unde sunt baietii?...se mira Eva ,caci niciunul nu si-a facut aparitia .
Fetele s-au refugiat sub un copac cateva minute, gandindu-se ca intre timp vor aparea si micutii pescari ,dar un fulger puternic a trosnit langa ei . Tuna de asurzea pamantul.
Infrigurati si pe jumatate plouati, au inceput sa-si ia talpasita cat au putut de repede, intre timp uitandu-se din cand in cand in urma lor, poate apar baietii.
- Lasa Eva ,sigur au ajuns deja inaintea nostra, poate au luat-o catre vale, pe celalt drum. Sigur au ajuns deja , daca au vazut ca vine ploaia...
- Aoleuu ce uzi sunteti ...a exclamat tusa Emma. Dar baietii ?
- Nu au ajuns inca ,tusa ?.. se mira Eva. Noi am crezut ca vor ajunge inaintea noastra.
- Of mama lor de copii, le-am zis de atatea ori sa nu stea mult...Dar in clipa aceea ,niste voci de barbati se auzeau in curte.
Toti au sarit ca arsi...Ce s-o fi intampla...se mirau ?
- Inchideti-va si nu iesiti ca s-a umflat Ariesul si a dat afara , vine catre sat. Un barbat care pescuia, a dat stirea in sat.
- Daca va fi nevoie va trebui sa mergem sa facem un dig , sa nu intre apa in casele noastre...Deja se auzea agitatia vecinilor pe straduta lor.
In clipa aceea Elisabeta a intrat in casa. Venea din casa vecina unde stateau ei, si cu un glas stins a intrebat:
- Doamneee...Marinel nu a venit cu voi acasa ,fetelor ?
- Unde o fi, oare unde s-au adapostit copii aia?
Toti erau asa de ingrijorarti , pur si simplu nu stiau ce sa faca, dar Elisabeta a zis:
- Eu ma duc sa il caut, cred ca e ud leoarca , cine stie pe unde s-au ascuns, de ploaia asta nici nu se vede afara....Deja era semiintuneric afara.
- Mai stai cateva minute, poate totusi au intrat la careva vecin, pana sta poaia..zicea tusa Emma.
Elisabeta nu avea liniste si a inceput sa planga, a luat o patura si niste haine uscate de a lui Marinel ,sa porneasca in cautare.
- Vin si eu cu tine , mergem cu totii, nu te lasam singura pe vremea asta..fetelor voi stati aici in bucatarie ca e mai cald, in scurt timp revenim..doar nu i-a inghitit pamantu. La careva vecini ii vom gasi.
- Vai Doamne...se auzea glasul vecinului de afara, tatal lui Iosif, unde o fii coplilul meu, nu a venit cu voi fetelor?
- Nu ,nenea Jakob, noi am crezut ca .....a izbucnit in plans Eva.
- Hai ca vin si eu cu voi sa ii cautam.
Au pornit cu totii , doar Eva si Paraschiva ,au ramas in casa.
Intre timp doamna Emilia, Elisabeta si vecinul au ajuns la Aries pe unde se putea pescui, stiau ei locul ,unde mergeau copiii de obicei la pescuit.
Erau niste stanci mari iar apa era mai adanca decat in alte locuri,abia au mai putut sa vada ceva...Intunericul se lasase aproape de tot.
Era seara la ora 8,dar din cauza ploii era intunecat, ei observand un contur pe marginea apei. Au fugit ca nebunii sa vada cine-i acolo, cand au ajuns la cativa metri au strigat:
- Iosiveeee...tu esti baiete ?
Nici un cuvant...nici un raspuns....intr-o secunda domnul Jakob a sarit langa umbra si l-a vazut pe Iosif, cazut pe jos, prinzandu-se de o stanca ,pe marginea apei.
Era lesinat si aproape inghetat....
- Doamne Isuuse ...Iosifff...ce ai patit...scutura de baiat domnu Jakob.
In cateva clipe simtea cum se zvacneste intre bratele lui, copilu si a deschis ochii:
- Hohmmmm..ce s-a intamplat ?..intreba baiatul ametit si abia avea suflare.
- Baiatule ,,unde e Marinel,,,unde eeeeeee...striga disperata si cu o voce inecata Elisabeta.
Iosif se uita in gol, nu putea sa scoata un cuvant, era sub stare de soc, iar Elisabeta l-a apucat de mana si a inceput sa-l scuture .
- Iosifff , unde e Marinel al meuu...Doamneeeee ....ce s-a intamplat...Simtea ca ii trec fiorii la un gand.
- A..a...ai..aaaici am pescuit cand deodata a venit apa mare de catre deal, nu am apucat sa iesim din apa , eram pe stanca aia amandoi, arata catre o stanca in apropiere.
Intr-adevar se putea ajunge pe stanca aia, sarind peste niste pietre. Nu era greu ,dar era cam la 5 metri de mal, unde apa se forma ca intr-un un golf.
- Eu am apucat mana lui Marinel, sa putem sari peste pietrele acelea , dar a inceput sa ploaie si stanca era umeda si dintr-o data a venit un val ...Parca innebunise Ariesul, cu un vuiet mare, a dat peste noi...vorbea Iosif agitat si repede.
- L-am scapat pe Marinel de mana cand am sarit, el nu a putut sa sara singur, iar cand am ajuns la mal, m-am uitat dupa el ...siii...siiii..a mai stat acolo cateva ...khmmm...minute...dar valul....dar.....valuuuulllllll....el a cazut intre stanci.....a izbucnit in hohote Iosif.
- Nuuuuuuu, nu se poate haideti sa vedem, poate s-a prins de o piatra si e inghetat in apa...striga Elisabeta...intre timp ,ploaia a pornit si mai tare ,inundand deja jumatate din camp.
Ariesul vuia , parca isi plangea toti mortii care au cazut victima lui.
O bufnitura s-a auzit in intuneric ,cand au observat-o pe Elisabeta intinsa la pamant...De emotii si plans , a lesinat.
Doamna Emma nu mai stia daca e un vis urat sau realitate, simtea cum i se urca tensiunea in cap , se uita la ceilalti si a amutit.
Stateau ca niste statui inpietriti...pana cand :
- Stati aiic , ma duc eu pana la stanca sa vad...Domnul Jakob sarea de pe o piatra pe alta...
- Nimic ...nu se vede nimic, e si seara..doamne te rog ajuta-ma sa il gasesc pe Marinel.
- Tataaa..nu mai cauta, si eu l-am cautat ....stii dupa aceea am mers inapoi, am sarit peste pietrele acelea, atunci cand am vazut ca a dat valul mare peste el , l-am vazut cand a cazut in apa....am vrut sa-l apuc sa il trag afara, am cazut si eu dupa el....doar ca eu m-am prins de piatra aceea ...aratand in gol...Oricum nu se mai vedea nimic de intuneric.
-Stiti , nu am mai reusit sa-l apuc de manaaaa....striga isteric Iosif si tremurind de frig , a luat-o la fuga .
Intre timp Elisabeta s-a dezmeticit si ea, la insistentele doamnei Emma..si a izbucnit iarasi in hohote isterice.
Au fugit cu totii dupa Iosif, trebuia sa il ajunga si sa mearga dupa ajutoare sa vina inapoi cu o echipa de pompieri sau militari , nici ei nu stiau unde sa mearga sa ceara ajutor.
Trebuia gasit Marinel in apa ...dar intre timp s-a asternut noaptea ....
Va urma ....
Pag 6
Pag 5
A trecut ceva timp de la ultimul eveniment al Evei,si se pregatea de plecare la tara,acolo de unde era nascuta doamna Maria,mama Evei,se prevedea o vacanta de primavara,unde urma sa petreaca si Pastele Sfinte.
- Mama pot s-o iau cu mine si pe Mitzi ?...Mitzi fiind pisica casei,nu de mult primita de la o vecina.
Eva iubea mult animalutele si tot ce era micut,dar de data asta nu era sa fie bucuria ei sa o duca cu ea in vacanta, la tara fiind multe animale,inclusiv caini si pisici.
Mai aveau 3 zile pana la plecare si Eva era mult prea entuziasmata cu pregatirile.
O intamplare ciudata care i-a marcat amintirile,a urmat a doua zi dimineata ,cand parintii Evei erau la munca.
Eva a iesit in curte,vroia sa se joace cu mica ei prietena din vecini ,Rebeca era cu 5 ani mai micuta ca ea si se intelegeau de minune.
Ea a mirosit cateva flori din grundul din mijlocul curtii,care era plina de tot soiul de flori si o tufa mare de iasmini,langa cateva tufe de trandafiri, era o frumusete de gradina,aranjata si intretinuta de catre vecini, ei fiind in numar de 10 familii.
Dupa care ea se gandea sa intre la Rebeca sa o cheme in curte la joaca,caci nu o vedea afara,deobicei Rebeca la ora aceea mereu era prezenta cu papusile ei.
- Intra ...se auzea un glas de barbat din interior.
- Sarumana nenea Juliu,am venit la Rebeca sa ne jucam un pic,maine plec la tara si o sa lipsesc cateva saptamani,am venit sa imi iau ramas bun.
- Intra ...intra , stai jos,imediat trebuie sa soseasca,a plecat cu mama ei la cumparaturi,stii ,azi-maine e ziua ei si are nevoie de pantofi noi si un penar cu stilou, mereu isi rupe varful de la stilou, dar asa eram si eu cand eram copil...spunea domnul Juliu.
- Aaaa...atunci vin mai tarziu,pana maine oricum ne vedem ,o voi vedea cand intra pe poarta...usa lor de camera fiind vis a vis de poarta mare de intrare din strada.
Domnul Juliu era croitor la o fabrica de confectii si muncea mult peste orele de serviciu,aducand munca si acasa,mai facea si cate un ciubuc, asa era pe aceea vreme, toti traiau cum puteau.
- Uite ma opresc din munca si iti ofer o prajitura si un suc ,pana vine Rebeca,oricum si tu esti singura acasa,poti sta si la noi, cu asta zicand a iesit in bucatarie sa aduca prajiturile si un pahar de limonada.
Eva niciodata nu a uitat aceea zi,care i-a marcat atat de puternic amintirile.
Domnul Juliu s-a asezat pe patul din camera iar Eva statea pe un scaun langa masa,nici gand nu a avut ce urma sa se intample.
In camera era o semilumina din cauza jaluzelelor trase pe jumatate,o zi destul de inchisa de primavara,asa ca Eva a inceput sa se simta stinghera in prezenta barbatului ,care se uita cam ciudat la ea ,din coltul ochiului.
- Si ia spune dulceata mea cum merge scoala, am auzit ca esti o eleva buna si cu note mari.
- Nu chiar asa buna ,dar ma straduiesc sa invat,doresc sa devin doctorita de copii....intr-adevar Eva mereu sarea in ajutorul copiilor care au cazut si se juleau, ea era mereu cu mica trusa medicala,primita la ziua ei,din partea bunicilor si de care nu se despartea niciodata,ba chiar si la scoala o lua cu ea.
- Ei ,eu am auzit ca inveti bine,mi-a spus Rebeca ...dar ce fel de carti ati primit la scoala,tot Rebeca mi-a spus ca v-au dat ceva carti noi, daca vrei aratami-le.
- Bine domnule Juliu ,stati ca fug pana la noi sa le aduc...Eva s-a ridicat brusc usurata de aerul acel apasator din camera,parca simtea ca poate evada, avea ea o presimtire foarte ciudata pe care nu isi putea explica.
A mers in camera ei,luand cateva carti de pe masina de cusut a mamei ,care era acoperita cu o patura si care ii servea drept birou,ei neavand decat o camera micuta unde statea cu parintii,dar era in centrul orasului Cluj de care era tare mandra.
Luand cartile a mers repede inapoi la domnul Juliu sperand ca intre timp a sosit si micuta ei prietena,dar nu a fost asa.
- Deci ...hai sa vad eu cartile acelea...se auzea din usa vocea barbatului, el nefiind iesit din camera...tot pe pat era intins.
Eva foarte stinghera a mers langa barbat si i-a inmanat cartile ,dar barbatul a prins-o brusc de mana si a tras-o catre el.
- Domnuleeee Juliuuu lasati-maaa...ce faceti cu mine de ca ma trageti...auuu ma doare mana ,lasati-maaa sa plec....ea simtea cum ii bate inima de repede si un val de frica i-a trecut in piept.
- Nu-ti fac nimic rau , stai linistita
- Nuuu...va rog dati-mi drumul,vreau sa plec acasaaaa,striga ea...dar in clipa aceea o mana puternica i-a astupat gura...iar barbatul i- a soptit :
- Daca scoti o vorba cuiva ,te voi urmari si te voi sugruma.
Cateva minute mai tarziu care pentru Eva era o vesnicie,barbatul i-a eliberat mana si cu o voce grava a spus :
- Sper ca ai inteles ....nu scoti o vorba nimanui !
Ea a reusit sa fuga si odata ajunsa in camera ei s-a prabusit de plans.
Ea a stat cateva clipe in mijlocul camerei,ametita de cele intamplate,nu reusea sa scoata un cuvant,era sub influenta socului emotional,care a tinut inca cateva zile bune, ea neavand puterea sa le spuna parintilor,de frica barbatului care a amenintat-o.
Se uita in gol...nu-i venea sa creada tot ce s-a intamplat,inca mai era sub soc.
Si-a luat putere sa se pieptene frumos,si-a spalat fata de plans si astepta linistita pana a sosit si mama ei.
- Buna scumpa mea fetita ...ii spunea mama ...sarutand-o pe fata si mangaiand-o pe par...hai spune,ce ai mai facut azi ?
- Sa nu-mi zici ca ai plans ...de ce,cine te-a suparat...te-ai certat cu Rebeca ?
Eva simtea ca ii sare inima din piept.
- Mamaaa trebuie sa-ti spun ceva,stii am fost la Rebeca ...siiii nu era acasa,doar domnul Juliu...siiiiii...a simtit ca ingheata cuvantul in ea,aducandusi aminte.......Te voi sugruma....vroia sa continue dar n-a mai avut glas sa vorbeasca.
- Siiii ?...intreba mama ei...pentru asta ai plans,ce s-a intamplat,hai spune,eu trebuie sa stiu.
- Of mama.....khhmmm....am mancat o prajitura si din greseala m-am muscat de limba..m-a durut mult si am plans.
- Oooo Eva...Eva..o sa-ti treaca,saracuta de tine..hai uite ti-am cumparat si eu o prajitura, Savarina de care-ti place..hai s-o mancam amandoua, apoi ne pregatim sa punem masa ,imediat va sosi si tatal tau.
Dar Eva nu a putut sa manance .... la vederea prajiturii ea a exclamat:
- Of mama ,asa de tare ma doare stomacul ca nu pot manca acum,poate mai tarziu.
- Bine fata mea ,hai ca o mancam mai spre seara..ce zici,,ii dam si lui taica-to,ca are o gura dulce,tot ce vede ar manca ...ha ha ha...razand a apucat sa pregateasca masa.
- Dupa aceea zi Eva nu a mai putut privi in ochii acelui barbat, ori de cate ori se intalneau in curte,fata in fata....ea se apuca de fuga.
Domnul Juliu de cateva ori a mai chemat-o pe Eva la ei cu diferite motive,dar ea mereu a gasit o iesire sa poata refuza,mai greu era cand tatal ei o trimitea pentru cate ceva,ei fiind prieteni de familie cu acel barbat si ea trebuia sa gaseasca scuze bine intemeiate in fata lui taica-so,iar seara la toaleta o chema mereu pe mama ei,la uimirea doamnei Maria, zicand:
- De cand ai devenit tu asa fricoasa, parca nu te stiam asa ? .....
Asa au trecut si anii urmatori ..cu spaima in suflet.
De fiecare data cand ea ramanea singura acasa,se inchidea cu cheia si se ruga la D-zeu s-o ajute sa scape,ii era atat de frica...o frica bolnavicoasa care o macina pe zi ce trecea ,desi nu odata venea barbatul sa bata la usa lor,ea statea nemiscata fara sa sufle...statea ascunsa cu perdelele trase ..iar de cateva ori a si speriat-o in curte.
De evenimentul din dimineata aceea, niciodata nu a mai pomenit nimanui.
A doua zi de dimineata au plecat la tara la matusa ei, unde urma o vacanta plina de alte peripetii,dar asta dupa ce .......
Va urma......
Pag 5
Pag 4
Urmau sa fie zilele scurte si noptile lungi de iarna,iar Eva se pregatea de Craciun.
Era un ger napraznic dar ea era foarte fericita vazand dunele de zapada in fata casei lor,dar si pentru vacanta binemeritata dupa cateva luni de scoala,prima vacanta dupa inceperea anului scolar.
In dupa masa aceea Eva s-a cerut afara la sanius,era un deal in apropierea strazii lor,unde se aduneau copiii la ghetus,zeci de sanii,care mai de care,in special baietii se laudau cu saniutele lor care erau facute de catre parinti.
Pe cerul intunecat de norii de zapada,au aparut primii fulgi, mari cat o aluna,era ca intr-o poveste,doar renii mai lipseau cu saniuta plina de cadouri,era o priveliste unde totul in jur era un alb pufos si rece.
Eva avea o blanita peste paturica pusa pe sania ei si o tragea in sus pe deal ,razand cu celelalte prietene, povestind despre cadourile care isi visau sa le primeasca de la Mosul.
S-au dat cu sania de cateva ori ,s-au tavalit in zapada,mare veselie si galagie,pana la intunecare cand urma sa se desparta si fiecare s-au dus catre casele lor,unde le astepta o cina calda si un ceai fierbinte.
Eva a dormit bustean pana cand spre dimineata a simtit un val de caldura in pieptul ei ,care numai ca nu a sufocat-o.
Ea speriata de acel fior vroia sa isi ia hainutele de casa,si sa isi faca micul dejun pentru ca o luase si foamea,dar din pacate in loc sa coboare din pat, ea a simtit cum se invarte casa cu ea.
Nu a stiut ce sa faca,era singura acasa,parintii erau la munca ,asa cum se intampla in fiecare zi, Eva se trezea de dimineata ,manca ceva inainte sa porneasca la scoala ,dar acum fiind in vacanta si singura s-a speriat .
A observat in curtea lor, o vecina care tocmai intrase pe poarta,ea batand disperata in geam.
Era doamna Anuta cu care Eva era foarte buna prietena,de fapt ea era prietena cu toate doamnele mai in varsta ,pentru ca simtea o atractie fata de '' inteleptii ei'', asa le zicea ea,era mandra ca ele o acceptau in preajma lor si povesteau tot felul de intamplari ciudate ,pe care Eva pur si simplu le adora. Ea era o mica batranica ,cum ziceau vecinii ei.
Doamna Anuta mirata si nestiind ce se intampla cu Eva , a intrat sa intrebe cu ce o poate ajuta,dar la prima vedere si-a dat seama de necaz.
Eva propriuzis ardea de febra,mai sa nu cada jos,era rosie si vorbea foarte agitata ,simtea si ea ca nu ii e bine,saracuta nu stia ca in seara aceea ea nu va dormi acasa in patucul ei.
- Ce ai patit fata mea ?..intrebase doamna Anuta
- Unde aveti un termometru,neaparat va trebui sa vedem daca ai febra,se pare ca nu degeaba esti rosie.
Eva i-a inmanat un termometru din cutiuta de farmacie,unde mama ei isi tinea tot felu de medicamente ale casei.
Dupa cateva minute bune doamna Anuta a exclamat:
- Of fata mea ,stai doua minute linistita aici ,caci o sa revin,dar pana atunci tu te asezi in pat, sa nu te misti de acolo, dar hai prima data sa iti fac un ceai cald.
Zis si facut, dupa care doamna Anuta a disparut pentru cateva minute,iar cand s-a intors i-a zis lui Eva :
- Acum ne imbracam pentru ca ma voi duce cu tine la medic,unde o sa te consulte la plamani,ai un pic de febra,nu trebuie sa te sperii,la raceala care ai tras-o ,este ceva normal .
Ea nu vroia s-o sperie si mai mult pe Eva , avea peste 40 gr ,ardea ca focul.
Intre timp a sosit si salvarea pe care doamna Anuta a chemat-o cu urgenta la Eva,s-au urcat in masina si cu o sirena care scotea un sunet infiorator ,au pornit catre spital.
Dupa o consultatie amanuntita au dat si diagnosticul: pneumonie cu amigdalita severa !
Dupa cateva ore mai tarziu au aparut si parintii Evei,mama ei plangea, nestiind ce sa faca cu micuta ei batranica,iar tatal ei,se plimba pe coridorul spitalului inainte si napoi,fara sens ,erau suparati si tristi,mai ales ca se apropia sarbatorile si aveau multe de facut.
Asa au trecut 3 zile in care medicii au reusit sa reduca febra care ii periclita viata Evei si s-au apucat de treaba,mai bine zis de operatia care urma, amigdalele trebuiau scoase.
Operatia a decurs repede si fara prea multa bataie de cap cu o mica exceptie in care Eva ,profitand de neatentia medicului ,care s-a intors sa isi ia o alta foarfeca si cleste, ea a apucat clestele care ii fixa limba si l-a scos afara din gura.
Medicul speriat a strigat pe ea :
- Ce faci fata mea ,de ce crezi ca am pus eu clestele acolo,faci pe eroina cu mine?....
A trecut si faza asta dupa care Eva urma sa plece in salon,dar nu inainte sa ii spuna medicului:
- Va rog sa ma scuzati pentru ce am facut,dar ma deranja si nu puteam sa inghit...
- Nu-i nimic fata mea se mai intampla ,dar sa stii ca ai o limba foarte tare,cred ca o sa fii o soacra rea,vai de capul ei sau a lui, a cui soacra vei fi...
Au ras amandoi,bineinteles Eva in limita in care i-a permis durerea din gat.
In doua zile ea era vindecata de operatie dar mai urma sa stea doua saptamani in spital pentru tratamentul pneumoniei,timp in care a trecut si Craciunul si mama ei i-a adus o papusa frumoasa si niste ghetute de iarna cu o caciulita crosetata de care Eva s-a bucurat enorm,urma ca de Revelion sa-i dea drumul acasa.
Ea a suportatcu mult curaj toate injectiile dureroase de penicilina si operatia ei,era o fata care stia sa indure mult,chiar mai mult ca alti copii de varsta ei.
Ceasul batea de ora 24 cand se termina anul 1965,toti se bucurau tinand in mana stelute din acelea care se aprindeau si sfaraiau in aer, lumanari,iar domnul Petrica a deschis sampania mult asteptata.
- La multi ani fetita mea draga,fie ca anul care a venit sa iti aduca multa sanatate sa fi bucuria noastra si sa nu mai fi bolnava, ca tare multe griji am facut pentru tine.
- La multi ani tata...la multi ani mamaaaa....inbratisari si multe pupicuri au fost in seara aceea.
Revelionul a fost frumos pentru ca Eva era deja acasa de cateva zile si se bucura de putina vacanta ,ce a mai ramas din ea,iar mama ei o trata ca pe o printesa, toti erau foarte grijulii,mai ales matusile Evei din partea tatei,i-au adus multe portocale si parajituri,era o fetita iubita de toti.
Vacanta s-a terminat si toti copiii se pregateau de scoala,pana la vacanta de primavara inca mai era mult,iar pentru Eva vacanta de iarna a fost prea scurta, dar cu multe evenimente neplacute, ea amintindu-si mai tarziu cu o tristete in ochi si melancolie , dar a rezistat...
Va urma....
Pag 4
Pag 3
Se auzeau niste pasi ,topaind pe pragul usii, o ceheie s-a rasucit si Eva dezmeticita din somn i-a vazut in fata ei pe parinti ,care au ajuns de la munca .
Ei nestiind ca vor avea o vizita importanta , Eva le-a povestit de scoala si d-na Corina ,dupa care l-a observat pe tatal ei cu o tristete in ochii lui obositi de munca grea.
Talal Evei,d-nul Petru era un om dintr-o bucata,era un muncitor cinstit si harnic,era omul acela care stia de toate ,el era omul multifunctional pentru vecini si prieteni.
Intr-un cuvant era foarte priceput in meseria lui si nu numai.
Cand mama Evei d-na Maria era insarcinata cu Eva ,toata familia dar in special d-nu Petru si-a dorit enorm un baietel,din pacate soarta i-a adus in dar pe Eva,acest lucru dezavantajand-o pe ea de multe ori.
D-na Maria muncea mult si ea din greu,cot la cot cu colegii ei barbati,era o femeie foarte frumoasa si simpla,care nu umbla dupa aere de cucoana,tot ce facea era bun si frumos.
Eva isi iubea mult parintii,desi de multe ori simtea cum tatal ei o privea cu un regret ca nu este baiat.
Pe vremea aceea barabatii parca isi doreau numai baieti sa aibe ,ziceau ca sunt mai eficienti in tot ce fac, nu ca fetele,plangacioase, era o mentalitate invechita.
Har Domnului in zilele noastre parintii se rog la D-zeu ca orice va fi ,dar sanatos sa fie,dar pana sa ajungem la zilele noastre ,haideti sa vedem ce s-a intamplat in seara aceea.
Intr-un final dupa vreo doua ore a aparut si d-na Corina,batand incet la usa lor.
- Da intrati va rog !..a spus d-nu Petru
- Buna seara d-na Maria si d-nu Petru,ma scuzati pentru deranjul facut ,sper ca v-a spus Eva ca voi sosi azi la dumneavoastra,de mult aveam de gand sa vorbim,la ultima sedinta de parinti parca nu va vazusem.
- Da d-na Corina , din pacate programul de munca nu ne-a permis sa fim la aceea ora prezenti,dar sper ca nu e ceva problema cu Eva la scoala ?....zicea d-nu Petru.
Mama Evei era tot timpul tacuta si astepta cu nerabdare sa auda intamplarile care au adus-o pe diriginta in casa lor.
- Aaa,nu e problema cu Eva, ea este o eleva sarguincioasa,atenta la ore si mereu puse pe fapte bune, dealtfel cum am avut si eu parte de aceasta bucurie din partea ei, zilele trecute.
- Sa intamplat sa imi faca un cadou foarte frumos si am dorit sa vin sa va multumesc personal pentru acest gest minunat, chiar nu trebuia sa va cheltuiti banii pentru asta.
D-nu Petru a ramas incremenit,nu stia ca d-na Corina stie despre bataie, a simtit cum incepe sa ii bata pulsul mai tare si un val de sudoare rece ii trecea pe frunte,nu isi gasea cuvinte ,se motaia ,s-a uitat la d-na Maria cu o uimire in ochi ,parca vroia s-o intrebe ceva...acum ce sa zic ?
- M...khhh...mma scuzati,,tigara e de vina..aaa..nu stiu cum sa va spun doamna,dar eu am gresit fata de fiica mea....ahhhmmm...nu stiu ,imhii...vine greu sa vorbesc despre asta , stiti in momentul acela m-a luat furia.
- Ce moment d-nu Petru ,fiti mai explicit va rog , adica ce s-a intamplat ?....se facea ca nu stie nimic despre cele intamplate si astepta din gura lui Petru sa povesteasca varianta lui de tata, ca dupa aceea sa poata lua o decizie buna ,fara a ajunge la vreo neintelegere ,diriginte-parinte.
- Oh doamna ,mi-e tare greu si mi-e rusine de ce am facut, dar stiti eu ....am batut-o rau pe Eva ,pentru acel tablou micut...dar nu este vorba de valoarea tabloului,e vorba despre onestitatea fata de noi, totusi cred ca trebuia sa stim si noi...stiu ca nu stam bine cu banii,dar suntem muncitori cinstiti si chiar daca luam un imprumut, tot va cumparam un mic cadou...acum stiu ca am gresit.
Cu capul aplecat ca si cum ar astepta o sentinta judecatoreasca a suspinat din greu si a spus:
- Cum as putea sa-mi repar greseala ?
- Domnule Petru poate daca va gandeati putin la sufletul Evei ca si la o fiica buna,ati fi gandit ca nu a facut o greseala mare,pentru o copila ca ea cu o inima atat de mare plina de daruire si inainte de toate toti suntem parinti si nu cred ca merita tratamentul asta.
- Daca noi nu ne intelegem ce este in sufletul copiilor nostrii ,pe cine asteptam sa inteleaga ?
- Domnule Petru , eu am venit sa va multumesc la randul meu pentru ca aveti o fiica pe cinste si sunt mandra ca este in clasa mea ,ea mereu dand dovada de bun simt ,se vede ca va ocupati mult de ea ,pentru ca este un exemplu bun in scoala noastra ,iar pentru asta va sunt recunoascatoare.
Si-a intins mana catre domnule Petru spunand ca trebuie sa plece ,dar inainte de asta ar dori sa mai clarifice un lucru.
A scotocit in poseta ei de unde a scos tabloul acela micut inpachetat frumos cu funda aceea mare,facuta cu bun gust.
Cu capul aplecat si lacrimi in ochi,cu o voce tremurind de emotii,d-na Corina a spus:
- Uitati cadoul...eu vi l-am adus inapoi,oricum nu as mai putea sa ma bucur de ea ,nu ma lasa inima sa il pun pe perete, stiind ca este udat cu lacrimi ,cu multa durere si sacrificiu.
- Asa ca va rog din suflet iertati-mi indrazneala de a va aduce inapoi si daca am putea sa uitam de acest incident neplacut ...uitandu-se trista la Eva , a continuat....doresc sa ofer si eu la randul meu acest cadou mic din partea mea .
Ea a scos un plic din poseta ei pe care i-a dat lui Eva cu mana tremurind.
- Este pentru tine Eva ,este cadoul meu ,te rog primeste din partea mea si sumpara-ti ce doresti tu.
In clipa aceea se auzea doar o musca care a bazait catre geamul camerei ,parca vroia si el sa evadeze liber din aceea camera plina de un aer apasat si incordat, pana si musculita aceea se zbatea lovindu-se de fereastra care era inchisa.
Ninemi nu a scos o vorba ,doar Eva a incercat sa spuna un simplu ..Multumesc.
- Nu-mi multumi mie Eva, e meritul tau pentru faptele tale bune,iar noi parintii...ridicand ochii catre parintii Evei...ar trebui sa fim mai prudenti cu sufletele astea inocente,noi suntem raspunzatori de faptele noastre ,care din pacate de multe ori poate lasa urmari grave.
- Mi-a facut placere sa va revad doamna, domnule...sper ca data viitoare ,asta cam in doua luni, o sa ne vedem la sedinta cu parintii, dar pana atunci va doresc toate cele bune....aaaahh si am uitat,cum vacanta e deja in prag si ne pregatim de sarbatorile de iarna ,eu va doresc Sarbatori Fericite cu multa sanatate .
A dat mana cu parintii, a luat-o pe Eva in brate si a pupat-o parinteste ,batand-o pe umar si soptind la urechea ei:
- Sunt mandra de tine Eva ....ne vedem maine la scoala...ai grija de tine..
A iesit pe usa ca o printesa ,eleganta cu un aer de mare doamna, pentru ca asta si era ...o mare doamna cu o inima imensa .
Toti s-au uitat in urma ei, tacuti si emotionati de eveniment, nimeni nu a mai intrebat-o pe Eva ce este in plic sau cat este , pentru ca in plic se aflau 300 lei, cadou de Carciun pentru ea.
- Eva mama,hai te rog ajut-o pe mama ta sa punem masa , e tarziu si credc ca ti-e foame ...hai Petre dragule si tu stai la masa .
O cina in familie si o seara foarte tacuta ,cu o musculita care se lovea de geam...parca, parca nu-si mai gasea locul in aceea camera...
Va urma.......
Pag 3
In ziua aceea,Eva s-a trezit mai devreme ca de obicei.Fara un motiv anume, se simtea foarte entuziasmata pentru cei doar opt anisori ai ei.
Se ridica din pat dintr-o singura miscare si privi pe fereastra.Se anunta o zi mohorata de toamna,dar entuziasmul nu-i scazu.Dimpotriva,doar mai erau cateva zile pana la vacanta.Gandul o facu sa zambeasca .Brusc isi aminti ca era si ziua de nastere a dirigintei,doamna Corina.Si cum Eva avea o inima plina de dragostea imensa de a darui mereu bucurii celor din jur,fara prea multa gandire a apucat un mic tablou de pe perete si a inpachetat frumos cu manutele ei iar cu imaginatia mereu bogata, a gasit pana la urma si o betea din care a reusit sa faca o funda mare si frumoasa.
Nu stia in acelea momente ca funda aceea va urma sa fie udata de lacrimi.
Era forfota mare in clasa , copiii se impingeau nestiind care sa ajunga mai repede in gratiile dirigintei, sa ii ofere cadoul .
Eva era mai retrasa in dimineata aceea si a asteptat linistita sa ramana ultima ...parca simtea ca asta va fi ultimul ei cadou facut fara stirea parintilor.
A inmanat cadoul cu ochii in pamant ,simtea cum rusinea ii patrunde in obraz pentru cadoul acela micut ,nesemnificativ pentru unii si atat de pretios pentru altii.
Dupa cadouri au urmat multe prajiturele si suc ,era veselie in clasa ,dintr-o data a sunat soneria de sfarsit de ora si fiecare urma sa plece acasa.
Eva a plecat de la ore fericita si implinita ,caci cadoul ei a adus multa bucurie pentru d-na Corina .
Au mai trecut cateva zile de la eveniment, pana intr-o zi, in care tatal ei o astepta in usa ,furios .
- Evaaaa.....nu ai vazut tabloul acela mic de pe perete cu floricele de toamna ?
Inima ei a inghetat si cu un glas stins a spus:
- Ba da tata, eu l-am luat si l-am dat dirigintei cadou de ziua ei.
- Stiam ca voi nu aveti bani de cadouri, asa ca am indraznit sa i-l duc .
Era o liniste totala dupa care a urmat neprevazutul.
Tatal urla de manie si luand o curea a inceput s-o loveasca pe Eva ,unde apuca.
Ea gemand de durere si-a pus manutele pe fata in asa fel incat sa isi fereasca ochii.
Cu toate astea ea s-a ales cu vanatai urate pe toata suprafata fetei ,cu nasucul umflat si buzele crapate ,sangerand putin.
Ea a facut pipi de frica si durere, cazand jos pe podea de unde mama ei a ridicat-o plangand ....
-Eva de ce ai facut asta fara sa ne spui noua ?
- Nu m-am gandit bine mama...iarta-ma te rog, nu voi mai lua nimic din casa ...dar nu vroiam s-ofur...mama...mamaaaaa....iarta-maa..
Mama plangea in hohote ,ii era mila de fiica ei vazand urmele curelei pe fata ei si a luat-o in brate ...au urmat cateva minute pline de lacrimi.
In clipele acelea Eva se ruga lui D-zeu asa ...Doamne te rog ia-ma la tine , pe mine nu ma iubeste tata, doar mama,,nu mai pot sa traiesc in casa lor, vreau sa mor Doamneee.
Asa a adormit Eva ,in suspine si lacrimi,dar si regrete de care ii era rusine.
A doua zi in clasa ea a intrat cu capul in pamant, fara sa se uite in dreapta si stanga, cu ochii inrositi de plans si cearcane de insomnie .
La prima vedere diriginta a ramas socata de ce urma sa vada....
-Ce ai patit fata mea ? Cine ti-a facut asta ,nu-mi vine sa cred cum arati.
-Nimeni doamna diriginta , eu doar am cazut aseara ,era intuneric in curte cand m-am dus la toaleta .
- Eva ,pe mine nu ma poti mintii, te-au batut parintii ?
- Nuuuu,,,cum sa ma bata ?...am cazut doar.
-Bine Eva ,eu acum incep ora de matematica ,iar tu te rog sa te duci acasa si spune-le parintilor tai ca dupa masa le voi face o vizita.
Acum du-te si culca-te un pic, iti lipseste odihna ,se vede pe tine ca abia mai stai pe picioare si ne vedem mai taziu.
- Bine doamna profesoara ,asa am sa fac...
Eva s-a tarat pur si simplu ca o batranica obosita de prea multa munca, s-a dus acasa si s-a intins pe pat , asteptand sa soseasca si parintii ei de la munca si dupa aceea profesoara ................
Va urma ..........
Pag 2
Pag 2
Bine v-am gasit dragii mei cititori !
Numele meu este Izabella pe scurt Iza ,asa cum imi spun prietenii dealtfel.
Sunt nascuta intr-un oras frumos si mare plin de viata ,de forfota cu oameni minunati care stiu sa traiasca frumos , stiu sa respecte , e un oras de care se vorbeste mult ...deci Clujul, un mare centru Universitar .
Aici am venit eu pe lume in anul 1957,cand afara erau deja asternute ghearele iernii.
As vrea sa fac o mica introducere in lumea mea, sa ma cunoasteti mai bine ,sa intelegeti cum am ajuns sa ma apuc de scris.
Ei...e simplu pentru ca asta mi-am dorit cu mult timp in urma , iar la insistentele unor persoane din anturajul meu ,mai bine spus unui prieten bun ,un '' frate '',care m-a indemnat sa nu-mi irosesc talentul, de care imi era frica sa il astern pe hartie.
Ma gandeam zile intregi ,sa ajung la un subiect interesant ,stil roman de dragoste cu care sa atrag intersul vostru si bineinteles sa nu va plictisesc .
Acum nu va ramane decat sa urmariti pas cu pas , zi de zi ,tot ce voi srie aici.
Mi s-a parut ciudat sa scriu despre viata mea personala ,asa ca m-am hotarat sa introduc doar pasaje ,intamplari interesante si palpitante care merita citite .
Prima data ma gandeam la un Blog personal,un fel de jurnal....dar stiu ca voi putea mai mult de atat ,deci voi incepe acum si aici cu acest blog pe care sper ca in timp o sa il editez intr-o carte.
Toate personajele sunt fictive ,deci nu incercati sa comparati pe nimeni nici cu voi ,nici cu mine, nici cu altcineva si totusi sper ca fiecare dintre voi care veti citi,va veti regasi intr-un fel sau altul.
De mica imi placea sa stau in compania celor varstnici, simteam ca ma atrage ceva de acei oameni minunati care stiau sa imi ofere multe cunostinte ,simteam ca mereu invat cate ceva ,eram interesata de tot ce ma inconjura ,atat frumos cat si trist,nu ramaneam niciodata pe dinafara evenimentelor interesante .
La scoala eram mereu o asa zisa '' eroina '' ,cine stia mereu unde este nevoie de ea.
In orice situatie ,eram prima care sarea in ajutorul cuiva,fara sa-mi pese de consecintele care vor urma...imi placea sa fiu eu aceea persoana de care altii se fereau sa fie...adica tapul ispasitor .
Nu imi pasa ca voi suferi pe urma acestor mici eroisme,,in momentele acelea stiam doar ca Eu sunt cea care voi fi acolo unde este nevoie.
Prin felul meu de a fi, de foarte multe ori am atras in urma mea atat recunostinta cat si ura, invidie si barfa .
Am o imaginatie bogata ,poate mai putine cunostinte in arta scrisului, dar asta nu ma va opri de acum sa imi urmez visul.
Poate ca o sa spuneti ,,da ,,de imaginatie toti dispunem , toti stim sa facem cate ceva , sa scriem , sa recitam poezii ,sa jucam teatru ,sa fim buni oratori,,,,ei bine daca toti stim asta ,,,de ce sa nu facem ceva bun.
Deci sa incepem cu inceputul....
Vezi mai jos urmarea
Pag 2
