Urmau sa fie zilele scurte si noptile lungi de iarna,iar Eva se pregatea de Craciun.
Era un ger napraznic dar ea era foarte fericita vazand dunele de zapada in fata casei lor,dar si pentru vacanta binemeritata dupa cateva luni de scoala,prima vacanta dupa inceperea anului scolar.
In dupa masa aceea Eva s-a cerut afara la sanius,era un deal in apropierea strazii lor,unde se aduneau copiii la ghetus,zeci de sanii,care mai de care,in special baietii se laudau cu saniutele lor care erau facute de catre parinti.
Pe cerul intunecat de norii de zapada,au aparut primii fulgi, mari cat o aluna,era ca intr-o poveste,doar renii mai lipseau cu saniuta plina de cadouri,era o priveliste unde totul in jur era un alb pufos si rece.
Eva avea o blanita peste paturica pusa pe sania ei si o tragea in sus pe deal ,razand cu celelalte prietene, povestind despre cadourile care isi visau sa le primeasca de la Mosul.
S-au dat cu sania de cateva ori ,s-au tavalit in zapada,mare veselie si galagie,pana la intunecare cand urma sa se desparta si fiecare s-au dus catre casele lor,unde le astepta o cina calda si un ceai fierbinte.
Eva a dormit bustean pana cand spre dimineata a simtit un val de caldura in pieptul ei ,care numai ca nu a sufocat-o.
Ea speriata de acel fior vroia sa isi ia hainutele de casa,si sa isi faca micul dejun pentru ca o luase si foamea,dar din pacate in loc sa coboare din pat, ea a simtit cum se invarte casa cu ea.
Nu a stiut ce sa faca,era singura acasa,parintii erau la munca ,asa cum se intampla in fiecare zi, Eva se trezea de dimineata ,manca ceva inainte sa porneasca la scoala ,dar acum fiind in vacanta si singura s-a speriat .
A observat in curtea lor, o vecina care tocmai intrase pe poarta,ea batand disperata in geam.
Era doamna Anuta cu care Eva era foarte buna prietena,de fapt ea era prietena cu toate doamnele mai in varsta ,pentru ca simtea o atractie fata de '' inteleptii ei'', asa le zicea ea,era mandra ca ele o acceptau in preajma lor si povesteau tot felul de intamplari ciudate ,pe care Eva pur si simplu le adora. Ea era o mica batranica ,cum ziceau vecinii ei.
Doamna Anuta mirata si nestiind ce se intampla cu Eva , a intrat sa intrebe cu ce o poate ajuta,dar la prima vedere si-a dat seama de necaz.
Eva propriuzis ardea de febra,mai sa nu cada jos,era rosie si vorbea foarte agitata ,simtea si ea ca nu ii e bine,saracuta nu stia ca in seara aceea ea nu va dormi acasa in patucul ei.
- Ce ai patit fata mea ?..intrebase doamna Anuta
- Unde aveti un termometru,neaparat va trebui sa vedem daca ai febra,se pare ca nu degeaba esti rosie.
Eva i-a inmanat un termometru din cutiuta de farmacie,unde mama ei isi tinea tot felu de medicamente ale casei.
Dupa cateva minute bune doamna Anuta a exclamat:
- Of fata mea ,stai doua minute linistita aici ,caci o sa revin,dar pana atunci tu te asezi in pat, sa nu te misti de acolo, dar hai prima data sa iti fac un ceai cald.
Zis si facut, dupa care doamna Anuta a disparut pentru cateva minute,iar cand s-a intors i-a zis lui Eva :
- Acum ne imbracam pentru ca ma voi duce cu tine la medic,unde o sa te consulte la plamani,ai un pic de febra,nu trebuie sa te sperii,la raceala care ai tras-o ,este ceva normal .
Ea nu vroia s-o sperie si mai mult pe Eva , avea peste 40 gr ,ardea ca focul.
Intre timp a sosit si salvarea pe care doamna Anuta a chemat-o cu urgenta la Eva,s-au urcat in masina si cu o sirena care scotea un sunet infiorator ,au pornit catre spital.
Dupa o consultatie amanuntita au dat si diagnosticul: pneumonie cu amigdalita severa !
Dupa cateva ore mai tarziu au aparut si parintii Evei,mama ei plangea, nestiind ce sa faca cu micuta ei batranica,iar tatal ei,se plimba pe coridorul spitalului inainte si napoi,fara sens ,erau suparati si tristi,mai ales ca se apropia sarbatorile si aveau multe de facut.
Asa au trecut 3 zile in care medicii au reusit sa reduca febra care ii periclita viata Evei si s-au apucat de treaba,mai bine zis de operatia care urma, amigdalele trebuiau scoase.
Operatia a decurs repede si fara prea multa bataie de cap cu o mica exceptie in care Eva ,profitand de neatentia medicului ,care s-a intors sa isi ia o alta foarfeca si cleste, ea a apucat clestele care ii fixa limba si l-a scos afara din gura.
Medicul speriat a strigat pe ea :
- Ce faci fata mea ,de ce crezi ca am pus eu clestele acolo,faci pe eroina cu mine?....
A trecut si faza asta dupa care Eva urma sa plece in salon,dar nu inainte sa ii spuna medicului:
- Va rog sa ma scuzati pentru ce am facut,dar ma deranja si nu puteam sa inghit...
- Nu-i nimic fata mea se mai intampla ,dar sa stii ca ai o limba foarte tare,cred ca o sa fii o soacra rea,vai de capul ei sau a lui, a cui soacra vei fi...
Au ras amandoi,bineinteles Eva in limita in care i-a permis durerea din gat.
In doua zile ea era vindecata de operatie dar mai urma sa stea doua saptamani in spital pentru tratamentul pneumoniei,timp in care a trecut si Craciunul si mama ei i-a adus o papusa frumoasa si niste ghetute de iarna cu o caciulita crosetata de care Eva s-a bucurat enorm,urma ca de Revelion sa-i dea drumul acasa.
Ea a suportatcu mult curaj toate injectiile dureroase de penicilina si operatia ei,era o fata care stia sa indure mult,chiar mai mult ca alti copii de varsta ei.
Ceasul batea de ora 24 cand se termina anul 1965,toti se bucurau tinand in mana stelute din acelea care se aprindeau si sfaraiau in aer, lumanari,iar domnul Petrica a deschis sampania mult asteptata.
- La multi ani fetita mea draga,fie ca anul care a venit sa iti aduca multa sanatate sa fi bucuria noastra si sa nu mai fi bolnava, ca tare multe griji am facut pentru tine.
- La multi ani tata...la multi ani mamaaaa....inbratisari si multe pupicuri au fost in seara aceea.
Revelionul a fost frumos pentru ca Eva era deja acasa de cateva zile si se bucura de putina vacanta ,ce a mai ramas din ea,iar mama ei o trata ca pe o printesa, toti erau foarte grijulii,mai ales matusile Evei din partea tatei,i-au adus multe portocale si parajituri,era o fetita iubita de toti.
Vacanta s-a terminat si toti copiii se pregateau de scoala,pana la vacanta de primavara inca mai era mult,iar pentru Eva vacanta de iarna a fost prea scurta, dar cu multe evenimente neplacute, ea amintindu-si mai tarziu cu o tristete in ochi si melancolie , dar a rezistat...
Va urma....
Pag 4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu