A trecut ceva timp de la ultimul eveniment al Evei,si se pregatea de plecare la tara,acolo de unde era nascuta doamna Maria,mama Evei,se prevedea o vacanta de primavara,unde urma sa petreaca si Pastele Sfinte.
- Mama pot s-o iau cu mine si pe Mitzi ?...Mitzi fiind pisica casei,nu de mult primita de la o vecina.
Eva iubea mult animalutele si tot ce era micut,dar de data asta nu era sa fie bucuria ei sa o duca cu ea in vacanta, la tara fiind multe animale,inclusiv caini si pisici.
Mai aveau 3 zile pana la plecare si Eva era mult prea entuziasmata cu pregatirile.
O intamplare ciudata care i-a marcat amintirile,a urmat a doua zi dimineata ,cand parintii Evei erau la munca.
Eva a iesit in curte,vroia sa se joace cu mica ei prietena din vecini ,Rebeca era cu 5 ani mai micuta ca ea si se intelegeau de minune.
Ea a mirosit cateva flori din grundul din mijlocul curtii,care era plina de tot soiul de flori si o tufa mare de iasmini,langa cateva tufe de trandafiri, era o frumusete de gradina,aranjata si intretinuta de catre vecini, ei fiind in numar de 10 familii.
Dupa care ea se gandea sa intre la Rebeca sa o cheme in curte la joaca,caci nu o vedea afara,deobicei Rebeca la ora aceea mereu era prezenta cu papusile ei.
- Intra ...se auzea un glas de barbat din interior.
- Sarumana nenea Juliu,am venit la Rebeca sa ne jucam un pic,maine plec la tara si o sa lipsesc cateva saptamani,am venit sa imi iau ramas bun.
- Intra ...intra , stai jos,imediat trebuie sa soseasca,a plecat cu mama ei la cumparaturi,stii ,azi-maine e ziua ei si are nevoie de pantofi noi si un penar cu stilou, mereu isi rupe varful de la stilou, dar asa eram si eu cand eram copil...spunea domnul Juliu.
- Aaaa...atunci vin mai tarziu,pana maine oricum ne vedem ,o voi vedea cand intra pe poarta...usa lor de camera fiind vis a vis de poarta mare de intrare din strada.
Domnul Juliu era croitor la o fabrica de confectii si muncea mult peste orele de serviciu,aducand munca si acasa,mai facea si cate un ciubuc, asa era pe aceea vreme, toti traiau cum puteau.
- Uite ma opresc din munca si iti ofer o prajitura si un suc ,pana vine Rebeca,oricum si tu esti singura acasa,poti sta si la noi, cu asta zicand a iesit in bucatarie sa aduca prajiturile si un pahar de limonada.
Eva niciodata nu a uitat aceea zi,care i-a marcat atat de puternic amintirile.
Domnul Juliu s-a asezat pe patul din camera iar Eva statea pe un scaun langa masa,nici gand nu a avut ce urma sa se intample.
In camera era o semilumina din cauza jaluzelelor trase pe jumatate,o zi destul de inchisa de primavara,asa ca Eva a inceput sa se simta stinghera in prezenta barbatului ,care se uita cam ciudat la ea ,din coltul ochiului.
- Si ia spune dulceata mea cum merge scoala, am auzit ca esti o eleva buna si cu note mari.
- Nu chiar asa buna ,dar ma straduiesc sa invat,doresc sa devin doctorita de copii....intr-adevar Eva mereu sarea in ajutorul copiilor care au cazut si se juleau, ea era mereu cu mica trusa medicala,primita la ziua ei,din partea bunicilor si de care nu se despartea niciodata,ba chiar si la scoala o lua cu ea.
- Ei ,eu am auzit ca inveti bine,mi-a spus Rebeca ...dar ce fel de carti ati primit la scoala,tot Rebeca mi-a spus ca v-au dat ceva carti noi, daca vrei aratami-le.
- Bine domnule Juliu ,stati ca fug pana la noi sa le aduc...Eva s-a ridicat brusc usurata de aerul acel apasator din camera,parca simtea ca poate evada, avea ea o presimtire foarte ciudata pe care nu isi putea explica.
A mers in camera ei,luand cateva carti de pe masina de cusut a mamei ,care era acoperita cu o patura si care ii servea drept birou,ei neavand decat o camera micuta unde statea cu parintii,dar era in centrul orasului Cluj de care era tare mandra.
Luand cartile a mers repede inapoi la domnul Juliu sperand ca intre timp a sosit si micuta ei prietena,dar nu a fost asa.
- Deci ...hai sa vad eu cartile acelea...se auzea din usa vocea barbatului, el nefiind iesit din camera...tot pe pat era intins.
Eva foarte stinghera a mers langa barbat si i-a inmanat cartile ,dar barbatul a prins-o brusc de mana si a tras-o catre el.
- Domnuleeee Juliuuu lasati-maaa...ce faceti cu mine de ca ma trageti...auuu ma doare mana ,lasati-maaa sa plec....ea simtea cum ii bate inima de repede si un val de frica i-a trecut in piept.
- Nu-ti fac nimic rau , stai linistita
- Nuuu...va rog dati-mi drumul,vreau sa plec acasaaaa,striga ea...dar in clipa aceea o mana puternica i-a astupat gura...iar barbatul i- a soptit :
- Daca scoti o vorba cuiva ,te voi urmari si te voi sugruma.
Cateva minute mai tarziu care pentru Eva era o vesnicie,barbatul i-a eliberat mana si cu o voce grava a spus :
- Sper ca ai inteles ....nu scoti o vorba nimanui !
Ea a reusit sa fuga si odata ajunsa in camera ei s-a prabusit de plans.
Ea a stat cateva clipe in mijlocul camerei,ametita de cele intamplate,nu reusea sa scoata un cuvant,era sub influenta socului emotional,care a tinut inca cateva zile bune, ea neavand puterea sa le spuna parintilor,de frica barbatului care a amenintat-o.
Se uita in gol...nu-i venea sa creada tot ce s-a intamplat,inca mai era sub soc.
Si-a luat putere sa se pieptene frumos,si-a spalat fata de plans si astepta linistita pana a sosit si mama ei.
- Buna scumpa mea fetita ...ii spunea mama ...sarutand-o pe fata si mangaiand-o pe par...hai spune,ce ai mai facut azi ?
- Sa nu-mi zici ca ai plans ...de ce,cine te-a suparat...te-ai certat cu Rebeca ?
Eva simtea ca ii sare inima din piept.
- Mamaaa trebuie sa-ti spun ceva,stii am fost la Rebeca ...siiii nu era acasa,doar domnul Juliu...siiiiii...a simtit ca ingheata cuvantul in ea,aducandusi aminte.......Te voi sugruma....vroia sa continue dar n-a mai avut glas sa vorbeasca.
- Siiii ?...intreba mama ei...pentru asta ai plans,ce s-a intamplat,hai spune,eu trebuie sa stiu.
- Of mama.....khhmmm....am mancat o prajitura si din greseala m-am muscat de limba..m-a durut mult si am plans.
- Oooo Eva...Eva..o sa-ti treaca,saracuta de tine..hai uite ti-am cumparat si eu o prajitura, Savarina de care-ti place..hai s-o mancam amandoua, apoi ne pregatim sa punem masa ,imediat va sosi si tatal tau.
Dar Eva nu a putut sa manance .... la vederea prajiturii ea a exclamat:
- Of mama ,asa de tare ma doare stomacul ca nu pot manca acum,poate mai tarziu.
- Bine fata mea ,hai ca o mancam mai spre seara..ce zici,,ii dam si lui taica-to,ca are o gura dulce,tot ce vede ar manca ...ha ha ha...razand a apucat sa pregateasca masa.
- Dupa aceea zi Eva nu a mai putut privi in ochii acelui barbat, ori de cate ori se intalneau in curte,fata in fata....ea se apuca de fuga.
Domnul Juliu de cateva ori a mai chemat-o pe Eva la ei cu diferite motive,dar ea mereu a gasit o iesire sa poata refuza,mai greu era cand tatal ei o trimitea pentru cate ceva,ei fiind prieteni de familie cu acel barbat si ea trebuia sa gaseasca scuze bine intemeiate in fata lui taica-so,iar seara la toaleta o chema mereu pe mama ei,la uimirea doamnei Maria, zicand:
- De cand ai devenit tu asa fricoasa, parca nu te stiam asa ? .....
Asa au trecut si anii urmatori ..cu spaima in suflet.
De fiecare data cand ea ramanea singura acasa,se inchidea cu cheia si se ruga la D-zeu s-o ajute sa scape,ii era atat de frica...o frica bolnavicoasa care o macina pe zi ce trecea ,desi nu odata venea barbatul sa bata la usa lor,ea statea nemiscata fara sa sufle...statea ascunsa cu perdelele trase ..iar de cateva ori a si speriat-o in curte.
De evenimentul din dimineata aceea, niciodata nu a mai pomenit nimanui.
A doua zi de dimineata au plecat la tara la matusa ei, unde urma o vacanta plina de alte peripetii,dar asta dupa ce .......
Va urma......
Pag 5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu