UN SUFLET IN UNIVERS : LA TARA

Pag 6

De dimineata Eva s-a pornit in satul natal al doamnei Maria, unde ii astepta tanti Emilia, matusa Evei care avea trei fete, Elisabeta , Paraschiva si Olga.
Satul se numea Cornesti ,cu o bisericuta pe deal ca in povesti , era langa cimitir ,unde erau si bunicii Evei .Saracii batranei,de multa vreme erau dusi pe lumea cealalta .
Tusa Emma asa cum ii spuneau si celelalte verisoare ,era o femeie destul de inalta ,trecuta de prima tinerete ,dar foarte activa. Ei se ocupau cu agricultura ,asa era pe la tara in vremea aceea ,multa munca ,dupa care isi vindeau produsele pe piata, la cel mai apropiat orasel, Turda.
Unchiul Cornel era un om vesel, mereu se juca cu copiii si facea tot felu de glume si cu tusa, la deliciul copiilor.
Cand se adunau toti verisorii mai mici, era o mare veselie, mai ales daca ii mai si duceau '' batranii'' la sapa. Asa le ziceau copiii.
Eva nu a uitat niciodata o intamplare foarte haioasa cand ei sapau ceapa si o invatau pe ea cum sa dea cu sapa. Saracuta, in loc sa dea in pamant , ea a dat pe langa ceapa,i n asa fel incat si-a taiat degetul mare de la picior.
Altadata , tot in vacanta era cand , intr-o seara inpreuna cu alte doua verisoare a mers sa aduca lapte de la o vecina , care avea mai multe vaci, ea mergand pe strada, a vazut ciurda de vaci si speriata de moarte a intrat in curtea gradinitei, prin fata careea au trecut in momentul acela, iar in curte niste copii se dadeau pe hinte.
Ea de sperietura nu a mai vazut pe unde fuge si direct intr-o hinta s-a oprit, care i-a si crapat arcada, in asa fel , incat a ajuns la salvare si s-a ales cu 4 copci.
Se castiga mai ales cu productia cepei, cand venea toamna si femeile din sat se porneau in orasele mari ale tarii, unde stateau cateva zile, pana isi vindeau marfa.
Verisoara Elisabeta era cea mai mare, era maritata si statea langa casa lui tusa Emma. Pe vremea aceea ea avea deja un baiat de 5 ani.
In seara aceea, dupa cina, baietii din sat se adunau in curtea tusei Emma, unde aveau obiceiul sa faca un fel de discoteca, asa spuneau ei unui radio cu pickup.
Puneau placile de muzica usoara si dansau , beau suc si mancau prajituri de casa , facute de matusa lor.
Eva fiind de la oras ,toti baietii o admirau si ii spuneau '' mica printesa'', iar ea era in culmea fericirii.
- Haideti copii la culcare ,cred ca v-a ajuns cu zbenguiala pe ziua de azi. Maine avem de mers pe camp la ceapa...zicea tusa Emma.
- Imediat tusa ,vin si eu zicea Eva, numai sa conduc prietenele pana la poarta , intre ei fiind si baiatul vecinului, care nu isi lua ochii de pe ea.
- Sa stii ca atunci cand voi fi mare, te voi lua de sotie...(el fiind mai mare cu vreo 5 ani) , si a dat s-o pupe pe obraz.
Eva rusinandu-se a spus:
-Ooo eu nu o sa ma marit niciodata, eu voi deveni doctorita de copii, crezi ca voi avea timp de familie ?....razand in hohote Eva a inchis poarta.
Ea era fata pe care o invidiau fetele de la tara, dar totodata o si iubeau pentru ca invatau multe de la ea .
A doua zi de dimineata tusa Emma a strigat:
- Haideti somnoroaselor ca Soarele e pe burta voastra si noi inca suntem acasa..V-am spus aseara sa nu stati mult in poarta cu baietii...radea matusa Emma.
- Ei matusico,ne-am jucat si noi, nu ne-am vazut de multa vreme, stiti dumneavoastra ca doar ati fost copil...glumea Eva, intre timp inbracandu-se repede.
Cateva felii de slanina, paine de casa si niste rosii mari de gradina, cat o minge mica, ceapa verde proaspata, era masa lor pe dimineata aceea.
- Gataa fetelor , sus in caruta ca ne pornim pe camp...striga unchiul Cornel, batand una peste fundul lui Eva....Haide batranico, la dans esti iute ca sageata..hai sa te vad acum ...urcareaaaaaaa.
Tot drumul au ras fetele, Parschiva si Eva, ele doua se intelegeau ca doua surori, isi sopteau secretele de la scoala ..care baiat le face cu ochiul , de cine le place ....Au palavragit ele pana au ajuns pe camp.
Soarele batea deja destul de puternic, era totusi un aer curat , plin de mireasma florilor de primavara, copacii infloriti erau ca niste mirese frumoase, iar langa cultura lor era campul plin de papadie galbena.
Pasarelele ciripeau si ele cu veselie, ducandu-si in ciocul lor mancare la puiutii din cuib.
Pe un stalp de electricitate de langa drum s-a instalat o barza mare, Eva minunindu-se de ea ....Iubea fiecare animalut si fiecare floare.
- Voi fetelor puteti sta aici pe patura sub copacul asta si jucati-va, pana eu cu Emma plivim ceapa, mai la amiaza o sa mancam...Vedeti nu mancati toata ceapa pana venim noi....glumea unchiul Cornel cu fetele.
- Vii Paraschivo sa ne uitam la apa ?....spunea Eva....ele toata dimineata jucandu-se apoi , in apa si adunand flori.
La amiaza au mancat bine, iar dupa inca cateva ore de munca s-au dus catre casa.
A doua zi s-a produs o nenorocire care nu era prevazuta de niciunul.. Mai tarziu Eva isi amintea aceea zi cu multa tristete si isi spunea ca soarta e ciudata, ea da multe bune si rele in viata omului, dar si le ia.
Asa s-a intamplat si in ziua aceea, ele se pregateau sa mearga la scaldat cu alti copii din sat..prietenii Evei, luand cu ei si pe baietasul lui Elisabeta, care era invatat sa mearga cu baietii mai mari , la pescuit.
Langa casa matusii , la cateva sute de metrii era o cale ferata , dupa care mai treceai de un camp mic si deja erai pe Aries, fluviul acela frumos ,unde copiii se scaldeau.Tot aici a invatat si Eva sa innoate.
- Veniti la scaldat , care se baga prima data ?...striga Eva,apa fiind foarte rece, ele se stropeu si fugeau pe margine, neavand curajul niciunul dintre copiii sa se bage in apa rece.
Baietii si-au adus cate o undita cu ei.
- Azi trage pestele sa stiti..O sa prindem o multime de pesti ,o sa vedeti...spunea Josif .
Acolo pe Aries, erau zile, cand '' tragea '' pestele, asa ziceau cei din sat, ei prinzand multi pesti . Era sportul satenilor.
-Fetelor voi stati la plaja , noi mergem mai incolo peste stanca aceea la pescuit..spunea Josif, baiatul care o diviniza pe Eva..Era un baiat frumusel cu ochii albastrii si se uita rusinos la Eva, iar ea se amuza pe seama lui.
- Hai sa ne jucam cu pietricelele...zicea Eva catre Paraschiva, ea adunand pietrele mai mici care sclipeau ca niste stelute.
Pe langa ele era si o balastiera ,unde lucra o echipa de barbati din sat, pentru a scoate nisip si piatra , care era dus apoi la oras cu bascula ce venea totcmai din Turda, oras ce se afla la 30 km de Cluj. Asta facea si mai usoare vacantele Evei, ea petrecand fiecare vacanta la tara.
Au trecut cateva ore in care toti se jucau..dintr-o data,nori negri s-au adunat pe cer,se pornea de ploaie.
- Haideti repede sa adunam tot, sa fugim acasa ca vine o ploaie grea. Dar unde sunt baietii?...se mira Eva ,caci niciunul nu si-a facut aparitia .
Fetele s-au refugiat sub un copac cateva minute, gandindu-se ca intre timp vor aparea si micutii pescari ,dar un fulger puternic a trosnit langa ei . Tuna de asurzea pamantul.
Infrigurati si pe jumatate plouati, au inceput sa-si ia talpasita cat au putut de repede, intre timp uitandu-se din cand in cand in urma lor, poate apar baietii.
- Lasa Eva ,sigur au ajuns deja inaintea nostra, poate au luat-o catre vale, pe celalt drum. Sigur au ajuns deja , daca au vazut ca vine ploaia...
- Aoleuu ce uzi sunteti ...a exclamat tusa Emma. Dar baietii ?
- Nu au ajuns inca ,tusa ?.. se mira Eva. Noi am crezut ca vor ajunge inaintea noastra.
- Of mama lor de copii, le-am zis de atatea ori sa nu stea mult...Dar in clipa aceea ,niste voci de barbati se auzeau in curte.
Toti au sarit ca arsi...Ce s-o fi intampla...se mirau ?
- Inchideti-va si nu iesiti ca s-a umflat Ariesul si a dat afara , vine catre sat. Un barbat care pescuia, a dat stirea in sat.
- Daca va fi nevoie va trebui sa mergem sa facem un dig , sa nu intre apa in casele noastre...Deja se auzea agitatia vecinilor pe straduta lor.
In clipa aceea Elisabeta a intrat in casa. Venea din casa vecina unde stateau ei, si cu un glas stins a intrebat:
- Doamneee...Marinel nu a venit cu voi acasa ,fetelor ?
- Unde o fi, oare unde s-au adapostit copii aia?
Toti erau asa de ingrijorarti , pur si simplu nu stiau ce sa faca, dar Elisabeta a zis:
- Eu ma duc sa il caut, cred ca e ud leoarca , cine stie pe unde s-au ascuns, de ploaia asta nici nu se vede afara....Deja era semiintuneric afara.
- Mai stai cateva minute, poate totusi au intrat la careva vecin, pana sta poaia..zicea tusa Emma.
Elisabeta nu avea liniste si a inceput sa planga, a luat o patura si niste haine uscate de a lui Marinel ,sa porneasca in cautare.
- Vin si eu cu tine , mergem cu totii, nu te lasam singura pe vremea asta..fetelor voi stati aici in bucatarie ca e mai cald, in scurt timp revenim..doar nu i-a inghitit pamantu. La careva vecini ii vom gasi.
- Vai Doamne...se auzea glasul vecinului de afara, tatal lui Iosif, unde o fii coplilul meu, nu a venit cu voi fetelor?
- Nu ,nenea Jakob, noi am crezut ca .....a izbucnit in plans Eva.
- Hai ca vin si eu cu voi sa ii cautam.
Au pornit cu totii , doar Eva si Paraschiva ,au ramas in casa.
Intre timp doamna Emilia, Elisabeta si vecinul au ajuns la Aries pe unde se putea pescui, stiau ei locul ,unde mergeau copiii de obicei la pescuit.
Erau niste stanci mari iar apa era mai adanca decat in alte locuri,abia au mai putut sa vada ceva...Intunericul se lasase aproape de tot.
Era seara la ora 8,dar din cauza ploii era intunecat, ei observand un contur pe marginea apei. Au fugit ca nebunii sa vada cine-i acolo, cand au ajuns la cativa metri au strigat:
- Iosiveeee...tu esti baiete ?
Nici un cuvant...nici un raspuns....intr-o secunda domnul Jakob a sarit langa umbra si l-a vazut pe Iosif, cazut pe jos, prinzandu-se de o stanca ,pe marginea apei.
Era lesinat si aproape inghetat....
- Doamne Isuuse ...Iosifff...ce ai patit...scutura de baiat domnu Jakob.
In cateva clipe simtea cum se zvacneste intre bratele lui, copilu si a deschis ochii:
- Hohmmmm..ce s-a intamplat ?..intreba baiatul ametit si abia avea suflare.
- Baiatule ,,unde e Marinel,,,unde eeeeeee...striga disperata si cu o voce inecata Elisabeta.
Iosif se uita in gol, nu putea sa scoata un cuvant, era sub stare de soc, iar Elisabeta l-a apucat de mana si a inceput sa-l scuture .
- Iosifff , unde e Marinel al meuu...Doamneeeee ....ce s-a intamplat...Simtea ca ii trec fiorii la un gand.
- A..a...ai..aaaici am pescuit cand deodata a venit apa mare de catre deal, nu am apucat sa iesim din apa , eram pe stanca aia amandoi, arata catre o stanca in apropiere.
Intr-adevar se putea ajunge pe stanca aia, sarind peste niste pietre. Nu era greu ,dar era cam la 5 metri de mal, unde apa se forma ca intr-un un golf.
- Eu am apucat mana lui Marinel, sa putem sari peste pietrele acelea , dar a inceput sa ploaie si stanca era umeda si dintr-o data a venit un val ...Parca innebunise Ariesul, cu un vuiet mare, a dat peste noi...vorbea Iosif agitat si repede.
- L-am scapat pe Marinel de mana cand am sarit, el nu a putut sa sara singur, iar cand am ajuns la mal, m-am uitat dupa el ...siii...siiii..a mai stat acolo cateva ...khmmm...minute...dar valul....dar.....valuuuulllllll....el a cazut intre stanci.....a izbucnit in hohote Iosif.
- Nuuuuuuu, nu se poate haideti sa vedem, poate s-a prins de o piatra si e inghetat in apa...striga Elisabeta...intre timp ,ploaia a pornit si mai tare ,inundand deja jumatate din camp.
Ariesul vuia , parca isi plangea toti mortii care au cazut victima lui.
O bufnitura s-a auzit in intuneric ,cand au observat-o pe Elisabeta intinsa la pamant...De emotii si plans , a lesinat.
Doamna Emma nu mai stia daca e un vis urat sau realitate, simtea cum i se urca tensiunea in cap , se uita la ceilalti si a amutit.
Stateau ca niste statui inpietriti...pana cand :
- Stati aiic , ma duc eu pana la stanca sa vad...Domnul Jakob sarea de pe o piatra pe alta...
- Nimic ...nu se vede nimic, e si seara..doamne te rog ajuta-ma sa il gasesc pe Marinel.
- Tataaa..nu mai cauta, si eu l-am cautat ....stii dupa aceea am mers inapoi, am sarit peste pietrele acelea, atunci cand am vazut ca a dat valul mare peste el , l-am vazut cand a cazut in apa....am vrut sa-l apuc sa il trag afara, am cazut si eu dupa el....doar ca eu m-am prins de piatra aceea ...aratand in gol...Oricum nu se mai vedea nimic de intuneric.
-Stiti , nu am mai reusit sa-l apuc de manaaaa....striga isteric Iosif si tremurind de frig , a luat-o la fuga .
Intre timp Elisabeta s-a dezmeticit si ea, la insistentele doamnei Emma..si a izbucnit iarasi in hohote isterice.
Au fugit cu totii dupa Iosif, trebuia sa il ajunga si sa mearga dupa ajutoare sa vina inapoi cu o echipa de pompieri sau militari , nici ei nu stiau unde sa mearga sa ceara ajutor.
Trebuia gasit Marinel in apa ...dar intre timp s-a asternut noaptea ....
Va urma ....